de pr. Iosif Dorcu
În partea de est a Poloniei, pe teritoriul Arhidiecezei de Lublin, foarte aproape de punctul de întâlnire a trei ţări, Polonia, Ucraina şi Belarus, se află un cunoscut şi important sanctuar dedicat Sfintei Fecioare Maria. Rareori se poate întâlni un sanctuar cu o istorie aşa de zbuciumată: a aparţinut în diferite rânduri şi perioade mai multor culte: ortodox, greco-catolic şi romano-catolic.
Istoria sanctuarului începe în jurul anului 1260, când Daniel Romanovici, rege al rutenilor, a zidit aici o biserică ortodoxă. În anul 1596, episcopul ortodox de Chełm, Dionizy Zbirujski, semnează actul de unire de la Brest, prin care se converteşte la Biserica Greco-Catolică împreună cu întreaga comunitate, biserica devenind catedrală pentru noua eparhie unită.
Biserica a fost reconstruită de episcopul Methodius Terlecki între anii 1638 şi 1640, deoarece fusese grav avariată de un incendiu. În anul 1711, episcopul Józef Lewicki adaugă bisericii două laturi (o crucieră) în faţa prezbiterului, dar s-a lucrat neglijent şi s-a dărâmat totul. În anul 1735, episcopul Felicjan Wołodkowicz ia o decizie radicală: dărâmarea totală a bisericii şi construirea uneia noi, lucrări care au durat până în anul 1756, anul morţii episcopului. Finalizarea construcţiei aparţine următorului episcop, Maksymilian Ryłlo, care a insistat foarte mult pentru o decorare în stil baroc, asemănătoare bisericilor din Europa Occidentală, realizate de un artist din Lviv, Michał Filewicz. În interior nu a rămas nimic din elementele ortodoxe, fiind înlocuite cu un prezbiter, confesionale, un altar mare şi cinci altare laterale.
Din nefericire, în anul 1802, biserica a ars, iar scaunul episcopal a fost transferat la Lublin. Un alt episcop, Ferdynand D±browa-Ciechanowski, a refăcut faţada cu fonduri de la Regatul Poloniei. În 1875, când în zonă Biserica Greco-Catolică a fost dizolvată, biserica devine ortodoxă şi este total transformată: s-au adăugat turnuri cu cupole în stil rusesc.
În anul 1915, în timpul invaziei armatei austriece, în clădire a fost amenajat un depozit de arme şi muniţii, care a durat până la 2 noiembrie 1918. În luna mai 1919, edificiul a fost preluat de către Biserica Romano-Catolică şi a fost încredinţat iezuiţilor. Aceştia, începând cu anul 1931, au încercat să-l readucă la forma şi frumuseţea de dinainte de 1875. În anul 1935, sanctuarul intră în posesia preoţilor diecezani care lansează un concurs pentru pictarea interiorului, dar, din lipsă de fonduri, s-a renunţat.
În luna mai a anului 1940, germanii au ocupat zona Chełm şi au început o campanie de ucrainizare a polonezilor. În acest context, ei oferă biserica ortodocşilor ucraineni şi astfel devine Catedrala Eparhiei Ortodoxe de Chełm-Podlasie. Abia la 24 august 1944 edificiul revine Bisericii Romano-Catolice şi devine biserică parohială.
Punctul de interes îl constituie o copie a icoanei miraculoase a Maicii Domnului ce datează din anul 1938, aşezată într-un cadru aurit chiar deasupra tabernacolului. Originalul icoanei votive, care este într-o stare avansată de degradare, deşi nu se vede clar chipul, se află la muzeul de icoane Volyn din Lutsk (Ucraina). Sub cor, la intrare, şi în părţile laterale se află mormintele mai multor episcopi greco-catolici.
Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în anul 1988, a oferit sanctuarului titlul de basilica minor, iar statul polonez l-a declarat monument istoric.
