Interviu cu sr. Elisabetta Barolo, realizat de pr. Claudiu Bulai

Sfânta Fecioară Maria este mama noastră cerească, o mamă iubitoare şi milostivă, iar în luna august îi sunt dedicate mai multe sărbători. În dieceza noastră există o mişcare în cadrul căreia mame din parohiile noastre şi-au propus să imite exemplul Mariei. Este vorba despre "Uniunea Mamelor Milostive", înfiinţată în Italia, şi ajunsă în dieceza noastră în anii 2000. Vă propunem în acest număr al revistei un interviu cu sora Elisabetta Barolo, superioara Congregaţiei "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus" din România, cea care a adus această uniune şi în Dieceza de Iaşi.

- Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de prezenţă în Dieceza de Iaşi a congregaţiei dv. Cum a fost acest prim sfert de secol?

Vă mulţumesc pentru invitaţie şi provocarea de a mă face să răspund acestor întrebări, este pentru mine o mare bucurie. La invitaţia PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi pe atunci, superiorii mei s-au gândit că "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus" pot să slujească şi în Dieceza de Iaşi. Pe mine m-a trimis în România co-fondatoarea congregaţiei, sora Carla de Nonni. Aceşti 25 de ani au trecut ca o zi. Împreună cu surorile noastre am reuşit cu multă simplitate, dar şi cu mare responsabilitate să exprimăm carisma şi spiritul fondatoarei congregaţiei, Maria Margherita Lazzari, care ne spunea mereu: "Atenţie la necesităţile timpurilor!". Când am ajuns în comunitatea din Butea, majoritatea familiilor nu prea aveau surse de venit şi alegeau să meargă la muncă în străinătate, cel puţin un membru din familie. Acasă rămâneau membrii bolnavi sau vârstnici, iar copiii deseori erau lăsaţi în grija bunicilor. Cu acordul părintelui paroh, am început cu surorile să vizităm şi să însoţim bolnavii şi bătrânii, mergeam în propriile lor case şi îi ajutam la treburile gospodăreşti, iar la nevoie îi transportam şi la spital pentru diferite investigaţii şi tratamente. Însoţeam cu mare drag şi copiii din comunitate care veneau la mănăstire, la Oratoriu, unde făceam cu ei diferite activităţi educative, rugăciuni, cântece şi jocuri.

- Ce amintire vă vine în minte din anii de slujire în dieceza noastră?

Am foarte multe amintiri frumoase. La Butea au fost multe evenimente în toţi aceşti ani. Unul dintre evenimentele care mi-a plăcut mult a fost sărbătoarea mariană cu ocazia împlinirii a 120 de ani de când statuia Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes este la Butea, moment în care a avut loc şi încoronarea statuii Madonei de Lourdes de către Preasfinţitul Petru Gherghel. În comunitatea din Butea se află o mare comoară, şi anume prima statuie a Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes care a ajuns în România la începutul lunii august 1886, iar în inima credincioşilor este o mare devoţiune şi încredere în Preasfânta Fecioară Maria, devoţiune care continuă şi în zilele noastre, în frunte avându-l pe părintele paroh Marcel Blaj. Un alt moment care-mi vine în minte acum este acela de a fi avut posibilitatea ca prin harul lui Dumnezeu să construim o casă pentru bătrânii şi bolnavii care băteau la uşa noastră să ceară puţin ajutor.

- Cum s-a născut şi a crescut vocaţia la viaţa consacrată care v-a adus până în România?

Vin dintr-o familie profund credincioasă şi am fost educată în familia mea de origine să-mi trăiesc viaţa de creştin cu bucurie şi dedicaţie. Încă de mic copil aveam o mare sensibilitate faţă de copiii şi persoanele adulte care erau în dificultate. Adolescenţa mi-am petrecut-o în Acţiunea Catolică, mişcare care mi-a trezit sentimentul de a-mi iubi Biserica şi a o sluji. În gândurile mele persista mereu dorinţa de a-mi dărui total viaţa lui Isus. Am avut şi ocazii de prietenii adolescentine, totuşi în mintea mea a fost mereu mai puternică dorinţa de a-mi dărui inima lui Isus. Astfel, la vârsta de 20 de ani am ales viaţa consacrată şi pot spune că sunt foarte fericită să-l slujesc pe Isus, iar motoul meu este: "Totul pentru Dumnezeu, pentru gloria lui şi salvarea sufletelor".

- Aţi adus cu dv. şi Uniunea Mamelor Milostive Creştine. Care este scopul acestei mişcări?

Fondatoarea congregaţiei noastre, Maria Margherita Lazzari, a avut o dorinţă arzătoare, şi anume, lângă "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus" să se nască şi o mişcare de mame "Uniunea Mamelor Milostive Creştine", mame care să fie îndrăgostite de Isus euharisticul şi de Preasfânta Fecioară Maria. Fondatoarea dorea ca aceste mame să se unească în rugăciune pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu şi să ceară haruri pentru propriile familii, dar şi pentru familiile din lumea întreagă şi astfel să se nască şi să crească noi familii creştine din care să izvorască, prin harul lui Dumnezeu, vocaţii sfinte la Preoţie, la viaţa consacrată şi la noi familii creştine. Această mişcare era în Italia, vedeam că face bine familiilor şi am dorit să o aduc şi în România. Cu profundă recunoştinţă, mulţumesc PS Petru Gherghel, acum episcop emerit de Iaşi, care, imediat după ce a cunoscut statutul acestei mişcări, ne-a acordat aprobarea de a face cunoscută preoţilor şi comunităţilor carisma. Acum mişcarea "mamelor milostive" este susţinută de către PS Iosif Păuleţ şi de către PS Petru Sescu.

- Care este beneficiul pe care îl aduce Uniunea Mamelor Milostive Creştine membrilor săi?

"Mamele Milostive Creştine" sunt toate unite în rugăciune pentru Biserică şi pentru vocaţii, se susţin între ele în propriile comunităţi în comuniune cu părintele paroh al lor. În familiile lor, mamele trăiesc credinţa în fidelitate şi iubire, susţinute de speranţa pe care o primesc de la Isus euharisticul şi de la Preasfânta Fecioară Maria.

- La final, vă invit să lăsaţi un mesaj cititorilor noştri despre importanţa de a fi milostivi cu cei din jurul nostru.

Papa Francisc, în mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an, care se va marca duminică, 20 octombrie, ne adresează aceste cuvinte: "Misiunea înseamnă a merge neobosit către întreaga omenire pentru a o invita la întâlnirea şi comuniunea cu Dumnezeu. Neobosit! Dumnezeu, mare în iubire şi bogat în milostivire, iese mereu în întâmpinarea fiecărui om pentru a-l chema la fericirea Împărăţiei sale". Împărtăşesc cu dv. o mică rugăciune foarte profundă pentru mine: "Te preamărim şi-ţi mulţumim, o, Doamne, Tată bun şi sfânt. Te rugăm, dă-ne o inimă curată pentru a te vedea; o inimă milostivă pentru a te sluji, o inimă fidelă pentru a locui în tine, ca astfel să te putem sluji pe tine în toţi oamenii. Amin".