de pr. Fabian Doboş
Devoţiunea Fericitului Anton faţă de Maica Domnului este o colaborare între planul lui Dumnezeu şi libertatea omului. Pe de o parte, Isus de pe cruce i l-a încredinţat mamei sale pe Anton: "Iată-l pe fiul tău", iar pe de alta, i-a spus ucenicului său: "Iat-o pe mama ta!".
Plecând de la scena jertfei supreme a Mântuitorului, ne întrebăm care a fost relaţia Fericitului Anton cu Mama sa cerească şi cum a imitat-o.
Dintotdeauna Biserica Catolică a pus accent pe educaţia pe care copilul trebuie să o primească încă din sânul mamei. Aşadar, Anton, având o mamă practicantă - Maria, a cunoscut-o pe Mama cerească - Maria, din copilărie. Având două mame, era convins că, imitând-o pe cea de pe pământ, o slujea pe cea din ceruri.
O altă perioadă în care viitorul episcop martir s-a apropiat mult de Maica Domnului a fost timpul studiilor seminariale de la Bucureşti. Fiind elev al Seminarului arhidiecezan "Sfântul Duh", tânărul Anton nu a putut niciodată să uite de Mama cerească, deoarece Fecioara Maria a fost aleasă din veşnicie să-l dea lumii pe Mântuitorul prin adumbrirea Duhului Sfânt.
Trimis la Roma pentru desăvârşirea studiilor, tânărul Anton a luat contact cu devoţiunea pe care catolicii de aici o aveau faţă de Maica Domnului. Cu jumătate de secol înainte, Pius al IX-lea proclamase dogma Neprihănitei Zămisliri - un adevăr de credinţă care în acea perioadă era foarte mult predicat, mai ales de Ordinul Fraţilor Minori Conventuali. Seminaristul Anton nu uitase faptul că prima sa clasă primară a urmat-o la Iaşi, oraş în care franciscanii au fost prezenţi de câteva sute de ani în Moldova.
După reîntoarcerea sa în România (1911), tânărul preot Anton s-a preocupat şi de reîmprospătarea imaginii şi a mijlocirii Mamei lui Cristos printre catolicii din Arhidieceza de Bucureşti şi, mai apoi, devenind episcop de Iaşi, în rândul celor din Moldova.
La 22 august 1948, când tăvălugul comunist izbea cu putere în porţile Bisericii locale de Iaşi, episcopul Durcovici a consacrat întreaga dieceză pe care o conducea Inimii Neprihănite a Mariei. Redăm aici câteva rânduri din această consacrare: "Preasfântă Fecioară Marie, (...) Eparhia de Iaşi, aruncată la picioarele tale, se consfinţeşte astăzi toată, în mod solemn inimii tale neprihănite, ca de acum înainte să domneşti pururi peste ea. Fecioară preacurată, Maica harului dumnezeiesc şi speranţa lumii, ascultă glasul copiilor tăi care te strigă într-ajutor şi primeşte închinarea noastră (...). Inimă Neprihănită a Mariei, ţi se dăruiesc şi se consfinţesc astăzi prin noi toţi cei ce se află în întregul cuprins al Eparhiei de Iaşi. Ţi se consfinţesc cucernicii părinţi preoţi, săvârşitori ai sfintelor Taine, împreună cu tinerii leviţi şi elevi ai seminariilor noastre, precum şi sufletele închinate Domnului şi ţie în viaţa călugărească. Ţi se dăruiesc astăzi copiii nevinovaţi atât de scumpi inimii tale de mamă; ţi se consfinţeşte tineretul atât de primejduit de înşelăciunile şi vicleşugurile duhului rău; ţi se încredinţează şi se consfinţesc credincioşii care se află în puterea vârstei şi gârboviţi de ani. Toţi ţi se consfinţesc ţie în această zi, fiecare în parte şi familiile lor, parohiile toate şi eparhia întreagă, în frunte cu episcopul său".
Această consacrare a fost luată cu sine şi în puşcăriile comuniste. Episcopul Anton nu a uitat niciodată de ea, iar azi mijloceşte pentru noi amintindu-i necontenit Fecioarei Maria de copiii din Moldova.
