de pr. Ioan Balan
Cifrele însoţesc omul pe tot parcursul vieţii. Fiecare are o dată de naştere pe care şi-o aminteşte cu drag; pe certificatul de naştere este notat un cod numeric personal; imediat după naşterea micuţilor, părinţii sărbătoresc zilele, lunile şi anii propriilor copii; de la o vârstă fragedă deprindem de la adulţi cifrele pe care le numărăm în joacă; la şcoală facem operaţii matematice cu numere; la vârsta de 14 ani copilului i se face buletin care are o serie şi un număr unice de recunoaştere; în magazine cifrele preţurilor tronează pe toate produsele; cei încarceraţi în temniţele naziste au avut o cifră inscripţionată pe piele pierzându-şi identitatea; micuţii recunosc cu uşurinţă valoarea unei bancnote după cifrele înregistrate pe ea; când mergem la diferite instituţii, primim un număr de înregistrare; la pantofi şi haine purtăm un număr; aşteptând la rând, fie la spital, fie la bancă sau primărie, primim la intrare un număr de ordine; elevii la şcoală au un număr matricol şi un număr la catalog; contabilitatea se ţine prin cifre; programul unei activităţi sau serviciu este în limitele unor cifre orare; paginile cărţilor conţin numere; codul cardurilor este format din cifre... Aproape totul este format din cifre! Din păcate, astăzi oamenii tind să acorde o importanţă maximă cifrelor în detrimentul semenilor aflaţi în nevoie. Ochii urmăresc cu atenţie hârtiile frumos colorate cu cifre generoase. Căpătuiala rapidă şi fără trudă umple minţile şi ucide chipurile din inimi, golind tainiţele sfinte şi profunde ale omului. Clinchetul monedei căzute pe asfalt întoarce imediat urechea trecătorilor grăbiţi spre împlinirea interesului propriu.
Cerul devine cenuşiu atunci când apar cu insistenţă cifrele. Devenim mai goi în inimă atunci când punem accentul doar pe cantitatea numerelor din viaţa proprie în detrimentul omului care pare că îşi pierde valoarea, întrucât nu are chip de cifră.
Numerele şi cifrele sunt importante şi au o anumită relevanţă, pentru că fac parte din viaţa noastră cotidiană determinând cantitatea lucrurilor, dar covârşitor mai important este omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Omul a fost şi va rămâne pentru totdeauna capodopera sa amprentată cu har divin pentru veşnicie, de aceea primatul într-o relaţie cu alteritatea trebuie să-l aibă chipul uman, şi nu cifra găunoasă, faţa trudită, şi nu numărul sec impus de interesul personal. Să privim omul aşa cum este el şi să lăsăm deoparte numărul bolnăvicios, deoarece din inimile în care se adună cifrele dispar chipurile oamenilor. Şi să nu uităm că învierea lui Cristos ne poate lumina şi nouă ochii cu care îi privim pe cei din jur!
