de pr. Iosif-Eduard Cadar, OFMConv.
Prin harul lui Dumnezeu, Biserica noastră Catolică din România a primit un mare semn şi dar divin în Fericita Veronica Antal, creştină catolică din Ordinul Franciscan Secular (terţiară franciscană), prima tânără laică româncă ridicată la cinstea altarelor, beatificată pe 22 septembrie 2018, prin autoritatea şi grija apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc.
Biserica întreagă i-a recunoscut, aşadar, aura de sfinţenie a vieţii ei încununate de martiriu, aşa cum găsim scris la locul morţii ei, în capela comemorativă din câmp, în apropiere de Nisiporeşti: "Acesta este locul în care tânăra fecioară martiră Fericita Veronica Antal (1935-1958), din Nisiporeşti, din dragoste şi fidelitate faţă de Cristos, a luptat până la vărsarea sângelui şi sacrificiul suprem al vieţii pentru păstrarea sfintei curăţii, fiind ucisă din ură faţă de credinţă, în seara zilei de 24 august 1958".
Aceasta a însemnat încununarea unui drum lung de muncă şi rugăciune, drum pe care Provincia "Sfântul Iosif" a Fraţilor Minori Conventuali din România l-a parcurs, sub călăuzirea Bisericii locale din Dieceza de Iaşi, prin superiorii şi păstorii ei, dar şi prin puterea rugăciunii şi a mărturiei de credinţă a credincioşilor, mulţi dintre ei încredinţându-se plini de speranţă mijlocirii Fericitei Veronica.
Fericita Veronica Antal este sărbătorită în Dieceza de Iaşi la 26 august. În acest an, în biserica parohială din Nisiporeşti, care adăposteşte mormântul cu osemintele ei, solemnitatea Fericitei Veronica Antal a fost celebrată printr-un sfânt pelerinaj, începând din seara zilei de vineri, 25 august, şi continuând sâmbătă, 26 august, zi în care s-a sărbătorit apropiata împlinire a celor cinci ani de la beatificarea ei.
La acest moment aniversar şi de sfântă comemorare au luat parte Preasfinţitul Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, însoţit de PS Sandro Salvucci, arhiepiscop mitropolit de Pesaro (Italia), foarte mulţi preoţi, persoane consacrate, terţiari franciscani şi credincioşi pelerini veniţi din multe parohii ale diecezei şi din întreaga ţară.
Sărbătoarea fericitei noastre din acest an a fost, aşadar, un îndoit eveniment de har şi de sfântă comuniune. Recunoştinţa faţă de toată opera ei de mijlocire cerească din aceşti ani ne apropie şi mai mult de Domnul. Prin programul spiritual al pelerinajului - însemnând momente de îndelungă rugăciune, procesiuni, Sfântă Spovadă, Sfinte Liturghii - Fericita Veronica ne-a arătat că are multe să ne înveţe şi să ne dăruiască prin forţa sfinţeniei ei, care înseamnă simplitatea vieţii, trăirea credinţei cu seriozitate, responsabilitate şi iubire, până la jertfa supremă pentru Cristos.
Exemplul ei rămâne o provocare pentru societatea de azi, arătând că sfinţenia este posibilă tuturor: sfinţenia lucrurilor mici şi simple, făcute cu dăruire şi cu iubire.
În aceşti ani, mii de pelerini, credincioşi de toate vârstele, vocaţiile şi confesiunile, au venit la mormântul ei pentru a o cunoaşte şi pentru a-i cere ajutor şi lumină; au pus în palmele rănite şi victorioase ale Veronicăi o rugăciune fierbinte, o lacrimă de căinţă, de credinţă şi evlavie, pentru a culege apoi harul şi ajutorul dumnezeiesc pentru care au suspinat.
Pentru toate acestea, să fim mai recunoscători şi mai responsabili faţă de Domnul, faţă de Sfânta Biserică, dar şi faţă de Fericita Veronica. De aceea, să continuăm a da slavă lui Dumnezeu, răspândind cultul ei, făcând cunoscut exemplul ei luminos, eroic de trăire a credinţei, pentru a o vedea într-o zi înscrisă în rândul sfinţilor.
