Intenţia de rugăciune pentru luna septembrie

În slujba săracilor

de Diana Bejan

În luna septembrie, Papa Francisc ne îndeamnă să ne rugăm în mod special pentru persoanele care trăiesc la periferie, în condiţii inumane de viaţă. Acestea sunt, de fapt, săracii, la care Biblia se referă în mod repetat ca fiind cei pe care Isus îi iubeşte cel mai mult şi în care el se reflectă.

În Evanghelia după Sfântul Luca, Isus le promite veşnice binecuvântări celor care îi cinstesc pe săraci ca fii ai lui Dumnezeu: "Când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!" (Lc 14,13-14). Tot Isus face, apoi, un îndemn radical, care pe mulţi îi umple de indignare: "Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!" (Mt 19,21). Pentru noi, cei care ne luptăm zi de zi să agonisim, acest lucru pare imposibil. Însă Isus vrea să sublinieze importanţa săracilor, nevoia lor de a fi văzuţi şi ajutaţi, deoarece toţi suntem fraţi ai aceluiaşi Tată şi merităm aceeaşi bucurie, atât pe pământ, cât şi în cer. Însuşi Isus, venind pe pâmânt, s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim (cf. 2 Cor 8,9) şi să dobândim viaţa veşnică.

Cu ocazia celei de-a V-a Zile Mondiale a Săracilor, Papa Francisc a făcut o vizită la Assisi, unde Sfântul Francisc şi-a descoperit vocaţia şi a devenit patronul săracilor din întreaga lume. Atunci, el a declarat: "Trebuie să înfruntăm realitatea copiilor care mor de foame, a victimelor sclaviei şi ale violenţei, redescoperind bucuria întâlnirii şi a dialogului". De fapt, papa ne îndeamnă să recunoaştem în aproapele chipul lui Cristos, înlocuind privirea critică şi vorbele aspre cu ochi blânzi şi cuvinte pline de mângâiere.

Concret, putem lupta împotriva legilor injuste, care îi marginalizează pe cei slabi şi îi sprijină pe cei care doresc să se îmbogăţească pe seama lor, însă rugăciunea milostivă rămâne, ca de obicei, cea mai puternică armă şi cea mai dulce mângâiere.