• G. (jud. Bacău). "În primăvara anului 2022 am suferit un mare necaz. În mai puţin de 30 de minute am pierdut tot ce am agonisit o viaţă. Nici în ziua de astăzi nu ştiu de la ce a pornit incendiul. Din cauza durerii, nici nu am putut să plâng, efectiv m-am blocat. Îmi era frică să nu mă îmbolnăvesc. Mă rugam lui Dumnezeu să mă ţină cu mintea întreagă, pentru că am trei copii, cel mai mic în clasele primare. Pentru că locuiesc departe de oraş şi era şi noapte, până au venit pompierii, a ars tot. Eram acasă numai cu cel mic, noroc de vecini că au intrat şi au scos butelia şi au salvat o parte dintre animale. În noaptea aceea am stat la o rudă, bineînţeles că nu am dormit, dar m-am rugat mulţumindu-i Domnului că suntem bine. Am luat-o de la capăt şi în câteva luni, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al binefăcătorilor, am reuşit să ne ridicăm o altă casă în care am reuşit să finalizăm o cameră, ca să ne putem muta. Am crezut că n-o să-mi pot reveni vreodată, dar numai cu încrederea în milostivirea lui Dumnezeu am trecut peste toate şi îi mulţumesc din tot sufletul."

În viaţă, uneori sunt lucruri pe care le pierdem. Important este să nu ne pierdem puterea de a merge mai departe, credinţa şi menirea noastră pe acest pământ. Poetul Vasile Militaru spunea foarte frumos: "Dacă am pierdut averi şi ranguri, dar nu am pierdut credinţa în Dumnezeu, nu am pierdut încă nimic".

• A. (e-mail). "Sunt mamă a patru copii, am serviciu, un soţ sensibil şi o soacră pretenţioasă şi comodă. Ca să fie pace în casă, trebuie să mă sacrific la maximum. Nu vă scriu ca să mă plâng, ci îmi aştern oful aici, pentru că mi-a ajuns cuţitul la os. De câţiva ani buni, soacra mea stă la noi şi nu mai vrea să meargă acasă la ea. Deşi are condiţii şi are şi un alt copil în curte, nu vrea să mai plece de la noi. Se plânge soţului că, dacă ea merge acasă, o să moară, şi el, foarte generos, îi spune că poate să stea la noi cât doreşte ea, că are condiţii şi are şi cine să aibă grijă, ca ei să nu-i lipsească nimic. Eu, dacă ajung soacră, mă rog Domnului să nu deranjez pe nimeni. O să-mi ziceţi că niciodată nu s-a înţeles soacra cu nora, că aceasta a spus-o şi Isus. Dacă eu inventez ceva, Dumnezeu îmi este martor şi vede totul. În anul 2020, în timpul pandemiei, soacra mea a suferit o intervenţie chirurgicală şi, pentru că eram toţi acasă, am zis să vină la noi. Erau copiii mărişori, aveam şi o cameră liberă şi am zis că, până îşi revine, poate sta la noi. Copiii sunt foarte ataşaţi de bunica lor, dar acum doi sunt la liceu, iar doi deja la facultate şi nu mai au timpul necesar pentru a sta de vorbă cu ea. Apoi cred că s-au şi plictisit, pentru că este senilă. Deşi fizic şi-a revenit complet pentru vârsta ei, nu vrea să facă nimic, dar absolut nimic. Ar putea să cureţe un cartof, să ude o floare, să spele un vas, să fie ordonată şi curată. Sincer vă spun că nu am muncit după patru copii cum muncesc acum după ea. Una dintre fiicele ei, care locuieşte în Italia, mi-a zis să fiu mulţumită că nu zace în pat, că un pic de mâncare pot să-i dau, că doar cât mănâncă un bătrân!? Am plâns două zile de supărare. Am zis că nu e posibil aşa ceva, ca toţi să meargă pe nesimţire. Dar oare numai de mâncare are nevoie ea!? Să vedeţi ce greu o conving să facă duş şi multe altele. Marea mea mângâiere este că măcar se roagă. În timpul zilei ascultă radioul ERCIS FM şi are şi posibilitatea de a urmări Liturghiile de prin bisericile din dieceză, când la Bacău, când la Iaşi şi, câteodată, şi pe la Bucureşti, la Angelus TV. Nu mai lasă telecomanda din mână. De multe ori spun că e o mare binecuvântare de la Domnul să avem aceste posibilităţi pentru bătrâni, că altfel cred că lucrurile stăteau şi mai rău. Aduc mulţumiri şi aprecieri tuturor celor care trudesc la ERCIS FM şi vă preţuim!"

Într-adevăr, aveaţi nevoie de această descărcare. Drumul dv. de suferinţă, dacă este parcurs pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu, se poate transforma în rugăciune bineplăcută Domnului, devine izvor de înţelepciune. Poate se regăsesc mulţi cititori în rândurile scrise de dv. Cu siguranţă, nu au avut curajul să ne împărtăşească din trăirile lor apăsătoare, dar măcar o să prindă curaj de a privi înainte spre Cristos care este iubire, bunătate, demnitate, adevăr şi libertate. Mulţumiţi-i lui Dumnezeu că nu v-aţi pierdut încă puterea de a suferi, iar, de dragul păcii, nu v-aţi impus prin zgomot şi ceartă. Autenticitatea unui creştin este caracterizată prin conştiinţa că existenţa sa de botezat îl obligă să fie alături de semenul său în nevoi. Soacra dv. şi poate şi cei din jur, despre care credeţi că vă nedreptăţesc, au într-adevăr o suferinţă, şi aceasta se numeşte frică. Este îngrozitor să nu trăieşti liber, să porţi mereu povara fricii de singurătate, de suferinţă şi chiar de moarte.