de av. Mihaela Ciobanu
• Mircea S. (Iaşi). "În cât timp pot fi contestate actele primite de la un executor judecătoresc?"
Potrivit art. 712 al. 1 din Codul de procedură civilă, "împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii". De asemenea, în baza alineatelor 2 şi 3, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Contestaţia la executare se va depune la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în cazul dv. la judecătoria Iaşi. Odată cu cererea de chemare în judecată, contestatorul este obligat să depună şi taxa de timbru calculată potrivit art. 10 al. 2 din OUG nr. 80 din 2013 care prevede că: "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei".
• Zinaida M. (Iaşi). "Dacă un minor, cetăţean român, locuieşte cu părinţii în Italia, poate beneficia de alocaţie şi în România şi în Italia?"
Prin dispoziţii legale s-a stabilit că: 1) Se instituie alocaţia de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare. 2) Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până la 18 ani. 3) Alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora.
Potrivit legilor europene, copiii pot lua alocaţie doar dintr-o singură ţară, astfel că primirea alocaţiei din două ţări este strict interzisă. Alocaţia va fi primită de la statul în care părinţii şi-au stabilit reşedinţa fiscală, adică de la statul în care aceştia plătesc taxe. În situaţia în care minorul locuieşte în România, dar părintele sau părinţii lucrează în străinătate şi plătesc taxe, aceştia pot opta să primească alocaţie de la statul în care plătesc contribuţiile. Este interzis să se solicite achitarea alocaţiei de la ambele state. În cazul în care pentru minor se încasa alocaţie în România, atunci părintele poate solicita sistarea alocaţiei în ţară şi încasarea alocaţiei în ţara în care părintele şi-a ales reşedinţa fiscală. În concluzie, românii nu pot lua alocaţie din două ţări, dar pot alege care este ţara din care vor să primească acest beneficiu. Este posibil, însă, ca părinţii să ia alocaţie atât din România, cât şi din ţara străină în care lucrează legal şi plătesc taxe, în cazul în care au făcut o solicitare de recuperare a alocaţiei copiilor la finalul fiecărui an fiscal şi să ia doar diferenţa de bani dintre alocaţia din străinătate şi alocaţia din România.
Dacă, din eroare sau din necunoaşterea dispoziţiilor legale, aţi primit alocaţia integrală din ambele ţări şi nu doar diferenţa dintre cele două alocaţii, în situaţia în care instituţia fiscală va constata această împrejurare, veţi fi obligat să returnaţi suma de bani încasată fără drept.
