de pr. Cristian Diac
Miercurea Cenuşii (22 februarie, în acest an) marchează începutul Postului Mare în Biserica Romano-Catolică. În Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi s-a celebrat o Liturghie cu un caracter penitenţial, dat de ritul impunerii cenuşii pe capul credincioşilor. A prezidat PS Iosif Păuleţ. Solemnitatea momentului liturgic a fost amplificată de prezenţa la altar a PS Petru Sescu, episcop auxiliar, şi a PS Petru Gherghel, episcop emerit. Sute de credincioşi au umplut catedrala, lucru care exprimă sensibilitatea pe care o are această zi în conştiinţa creştinilor. Celebrarea a fost precedată de Calea sfintei cruci. Cei trei episcopi au parcurs fiecare staţiune, rostind rugăciunile alternativ.
Miercurea Cenuşii este o zi specială în Biserica Romano-Catolică, ea fiind poarta de intrare în Postul Mare. Timp de 40 de zile, creştinii sunt chemaţi să se pregătească prin penitenţă şi fapte de pocăinţă pentru cea mai mare sărbătoare din întregul an liturgic: Învierea Domnului. Numărul 40 are un puternic simbolism în Biblie şi trimite cu gândul, în primul rând, la numărul de zile pe care l-a petrecut Isus în pustiu, în post şi rugăciune, lăsându-se ispitit de diavol. În forma actuală, Postul Mare a fost instituit în Biserica Romano-Catolică în timpul pontificatului Papei Grigore cel Mare (590-604).
Cenuşa pe care o primesc credincioşii pe cap rezultă din arderea ramurilor din Duminica Floriilor a anului precedent. Ea simbolizează efemeritatea omului, condiţia de trecător a acestuia prin lumea vizibilă, în care toate pier, invitându-l să se pregătească în umilinţă pentru viaţa veşnică. "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" au fost cuvintele pe care fiecare le-a auzit în timp ce primea în formă de cruce cenuşa pe cap.
Calea sfintei cruci este cea mai practicată devoţiune în acest timp de penitenţă. În zilele de miercuri, vineri şi duminică, de obicei, înainte de Sfânta Liturghie, în bisericile Diecezei de Iaşi, creştinii parcurg cele 14 staţiuni, însoţindu-l pe Isus în spirit şi simţire pe drumul Calvarului, începând cu momentul condamnării şi până la punerea sa în mormânt. Din punct de vedere istoric, staţiunile au apărut în biserici mai ales la sfârşitul secolului al XVII-lea, fixându-se numărul de 14 la jumătatea secolului al XVIII-lea. Această cale a crucii, cunoscută şi ca "Via dolorosa", se încheie în catedrala din Iaşi cu staţiunea a 15-a, "Învierea lui Isus din morţi", pentru a întări în toţi convingerea că moartea nu este ultima staţiune, epilogul absolut al omului care se încrede în Cristos, ci noua viaţă pe care o aduce învierea sa.
Pe toată durata Postului Mare, în cadrul Liturghiilor din zilele de miercuri şi vineri de la catedrală sunt ţinute predici tematice. Predicatorul de anul acesta, pr. Ionuţ-Eremia Imbrişcă, spiritual şi profesor la Seminarul Mare din Iaşi, vorbeşte despre trăirea virtuţilor creştine.
Meditând la suferinţele şi moartea lui Cristos, participând la celebrările sfinte, la devoţiunea Căii sfintei cruci, ajungem să transpunem mai uşor în viaţa noastră postul, pomana şi rugăciunea, pe care ni le recomandă Isus Cristos pentru acest timp.
