de pr. Petru Ciobanu

Luarea în posesie şi vizitarea parohiilor catolice din Basarabia nu au fost singurele acţiuni ale episcopului Cisar în favoarea credincioşilor şi preoţilor basarabeni, pe parcursul păstoririi sale la Iaşi arătându-se că este cu adevărat păstor şi părinte al acestora.

La 13 mai 1922, pr. Nicolae Szczurek trimitea la Iaşi suma de 408 lei. Dintre aceştia, 188 de lei reprezentau suma colectei "atât de mică", restul sumei fiind contribuţia personală a unor credincioşi. La 31 mai, episcopul Cisar îi răspundea lui Szczurek, scriindu-i că a primit cu bucurie colecta şi scrisoarea, şi-l îndemna să nu creadă că primeşte "cu mai puţină bucurie daruri de la o parohie mică decât de la o parohie mare", rugându-l să le mulţumească în mod deosebit unor enoriaşi de-ai săi.

Rămaşi fără păstor, catolicii din Tighina şi Balmaz i s-au adresat episcopului Cisar cu cererea de a-l numi ca paroh de Tighina pe pr. Nicolae Szczurek, la acel moment paroh de Orhei. Răspunsul episcopului a venit la data de 30 august 1922, prin care catolicii din Tighina erau anunţaţi că cererea lor a fost rezolvată şi, prin urmare, pr. Nicolae Szczurek "îi va conduce pe credincioşii din Tighina şi Balmaz". De asemenea, Alexandru Cisar îi îndemna "să contribuie în vreun fel la susţinerea preotului", să-i urmeze sfaturile, să-i acorde încredere şi să-l ajute "ca toţi catolicii să-şi îndeplinească obligaţiile lor de buni credincioşi şi buni cetăţeni". Prin aceeaşi scrisoare, îi informa totuşi că pr. Nicolae Szczurek va merge "de câteva ori la Orhei".

La 23 iunie 1922, adresându-se parohului şi comunităţii din Emmental, episcopul Alexandru Cisar scria că nimic nu poate să bucure inima unui păstor care vede că evlavia şi credinţa enoriaşilor săi se manifestă şi în exterior prin dorinţa de a zidi o biserică, anunţându-i că punerea pietrei de temelie doreşte să o facă el în persoană, ceea ce s-a şi întâmplat în iulie 1924. La 21 septembrie 1922, episcopul Cisar îi dădea pr. Ioan Fuchs, paroh de Emmental, facultatea de a strânge "pomeni pioase" pentru construirea bisericii, după ce, mai înainte, la 15 iunie acelaşi an, adresase o scrisoare către binefăcători, în care cerea ajutorul pentru biserica din Emmental prin strângerea de oferte.

La 26 septembrie 1922, printr-o scrisoare adresată pr. Bernhard Leibham, episcopul Cisar înfiinţa Societatea Mamelor Creştine din Parohia Crasna. În aceeaşi zi, adresându-se Arhiconfraternităţii Mamelor creştine din Regensburg, episcopul de Iaşi ruga respectiva arhiconfraternitate să primească în componenţa sa nou-înfiinţata Societate a Mamelor Creştine din Crasna. Tot atunci, Cisar, "în avantajul devoţiunii faţă de Fericita Fecioară Maria", înfiinţa şi încuraja Congregaţia Mariană, punând-o sub tutela Sfintei Agneza şi a Sfântului Iosif. La aceeaşi dată, printr-o scrisoare adresată Societăţii Primare a Fericitei Fecioare Maria din Roma, episcopul Cisar ruga să fie alipită ei nou-înfiinţata congregaţie.

La 25 ianuarie 1924, Papa Pius al XI-lea i-a acordat Diploma şi Crucea Pro Ecclesia et Pontifice ctitorei bisericii din Orhei, Cezarina Doliwo-Dobrowolska. Cu ocazia vizitei sale în Basarabia, Alexandru Cisar a ţinut să-i ducă în persoană Cezarinei respectiva distincţie. "Găsind-o pe patul de suferinţe, P.S. Sa, pe lângă felicitările cuvenite odată cu predarea decoraţiunei, a exprimat d-nei Dobrowolska şi compătimirile sale de a o vedea suferindă - îndemnând-o la răbdare şi încredere în Dumnezeu." Când, la 3 iulie acelaşi an, Cezarina a plecat în casa Tatălui, aflând despre decesul ei, Alexandru Th. Cisar a trimis o telegramă de condoleanţe familiei răposatei.

La 8 mai 1925, Cisar îi cerea pr. Felix Wierciński, SJ, care i-a ţinut locul lui Glaser cât acesta a fost plecat la Roma, "să se intereseze de catolicii din împrejurimile Chişinăului". Folosindu-se de prezenţa acestui iezuit la Chişinău, l-a rugat "să facă misiuni sfinte în mai multe localităţi".