de Vlad Ropotică
După aproape şase ani de lupte, după ce armele şi cruzimea stăpâniseră "Bătrânul Continent", după ce zeci de milioane de oameni fuseseră sacrificaţi de nebunia unor lideri politici, într-o seară de mai, prin capitularea Germaniei naziste, Europa spera din nou la pace. Dar avea să fie ea durabilă?
Dincolo de euforia câştigării războiului, dincolo de speranţele uriaşe ale oamenilor şi de visele lor pentru un viitor mai bun, o întrebare plutea în aer: "Până când?". Cât avea să reziste această pace? Oare avea să revină coşmarul războiului în Europa în următorii ani? Şi ce ar trebui făcut pentru a împiedica un nou coşmar, poate şi mai negru, să ia fiinţă?
În mintea unor oameni ca Robert Schuman, Alcide de Gasperi sau Jean Monnet, visul păcii era sinonim cu identitatea lor. Creştini practicanţi, catolici asumaţi, aceşti oameni vedeau necesitatea aşezării valorilor creştine la baza construirii păcii, la baza destinului continentului european. Astfel că, tot într-o zi de mai, în anul 1950, a luat naştere înţelegerea franco-germană ce avea să devină peste ani Uniunea Europeană. Evenimentul fusese precedat, cu doar doi ani înainte, de fondarea Consiliului Europei, organizaţie care să vegheze la păstrarea păcii atât de greu obţinute.
În memoria primului secretar general al organizaţiei, la Strasbourg, Consiliul a donat catedralei oraşului un vitraliu uriaş. În partea superioară a vitraliului, vizitatorii observară un element ciudat - steagul european - 12 stele aurii pe fond albastru. E oare aceasta un soi de reclamă ascunsă? Nicidecum. Povestea acestui steag ne spune totul.
Atunci când se năşteau primele organisme şi instituţii europene, liderii lor au căutat să dea şi o identitate unitară, simbolică demersului, dincolo de factorii politici şi economici. Aşa că s-a propus crearea unui steag reprezentativ. Mai mulţi designeri s-au înscris la un concurs, al cărui principal judecător a fost numit un belgian, evreu de origine, convertit la catolicism, un cărturar în heraldică şi simbolism. Printre aceşti designeri şi artişti se afla şi un francez, catolic pasionat, şi anume Arsene Heitz.
Interesant era faptul că artistul cu pricina purta mereu la gât un medalion oval metalic, adică Medalia Miraculoasă. Pe ea, erau gravate 12 stele, aşa cum însăşi Sfânta Fecioară îi spusese Ecaterinei Labouré. Acesta a fost modelul pentru drapelul european, pe care îl folosim şi noi astăzi. De aceea, pe vitraliul de la Strasbourg nu apare un simplu steag european, ci, în primul rând, un simbol marian, o declaraţie prin care părinţii fondatori ai Uniunii Europene o aşezau sub ocrotirea Fecioarei Maria în zi de mai.
Luna mai debutează, şi în acest an, cu evocarea idealului unităţii europene, o unitate care are în centru pacea. Curentele actuale de gândire, pornite adesea din dorinţa legitimă de a nu face pe nimeni să se simtă exclus, ignoră însă, aşa cum afirma îndurerat Papa Ioan Paul al II-lea, chiar rădăcinile proiectului european. Dar noi avem încă o dată şansa de a o face, de a spune clar: Europa unită este un proiect al păcii, visat de o mână de oameni, pătrunşi de spiritul şi învăţătura creştină. Identitatea pe care mulţi o admiră azi are la temelie valorile creştine, gândirea catolică şi devoţiunea mariană, ce făcea să rodească pacea în inima şi acţiunile părinţilor fondatori.
