de pr. Iosif Dorcu
Circulând pe autostrada de lângă oraşul Tortona, se poate vedea, de la mare distanţă, un turn impozant al unui sanctuar pe vârful căruia domină o statuie aurită a Sfintei Fecioare Maria.
Sanctuarul a fost dorit şi construit de Sfântul Luigi Orione, pe locul unde exista deja din secolul al XI-lea o biserică dedicată Fecioarei Harurilor, aflată mai întâi în grija benedictinilor şi mai apoi a franciscanilor şi a augustinienilor. Înainte de a exista o biserică, fusese o coloană pe care era pictat un chip al Fecioarei Maria. În anul 1418, în zona acestei biserici a predicat Sfântul Bernardin de Siena şi de aceea a fost cunoscută sub numele de "Fecioara Maria a Sfântului Bernardin".
În jurul anului 1893, biserica era oarecum în ruină. Un seminarist, Luigi Orione, a început să adune tineri săraci, dar înclinaţi spre studiu sau spre o vocaţie religioasă. În anul 1895, a fost sfinţit preot, iar opt ani mai târziu a fondat congregaţia feminină "Micile Surori Misionare ale Carităţii". Era în primii ani ai Primului Război Mondial, când propaganda anticlericală era puternică, iar condiţiile de viaţă ale locuitorilor erau precare. Impresionat de toate acestea, Luigi Orione îi invită pe credincioşii din Tortona să o invoce pe Sfânta Fecioară şi să promită că vor construi un mare sanctuar dedicat ei, dacă toţi cei din localitate plecaţi în război se vor întoarce acasă vii şi nevătămaţi. La 4 noiembrie 1918, la terminarea războiului, preotul Luigi începe să adune fonduri pentru împlinirea promisiunii. Chiar dacă nu a fost uşor, la 23 octombrie 1926 este binecuvântată piatra fundamentală de către cardinalul Carlo Perosi (originar din Tortona), iar la 28 august 1931, noul sanctuar a fost inaugurat de către episcopul de Tortona, Mons. Simone Pietro Grassi.
Realizarea proiectului i-a revenit lui Spirito Chiapetta, arhitectul Vaticanului. Este interesant că altarul principal este vizibil din orice punct al bisericii, chiar dacă sunt 12 coloane de marmură de mari dimensiuni. Pe vârful fiecărei coloane există capiteluri florale, care reprezintă diferite virtuţi ale Fecioarei Maria. Altarul este mult ridicat, pentru a lăsa spaţiu criptei dedesubt. În spatele altarului se află Capela Sfintei Fecioare, ornată cu mozaicuri şi marmură policromă. La statuie se urcă pe două scări, iar pereţii laterali sunt plini de ex-voto-uri, ca semne de mulţumire pentru mulţimea de haruri primite. Cripta, închinată Maicii Îndurerate, este dedicată mormintelor multor călugări orionini. Un punct important îl constituie pentru pelerini mormântul Sfântului Luigi Orione, canonizat în anul 2004. Trupul său este expus într-un frumos relicviar de sticlă. O atenţie deosebită o merită vitraliile, care prezintă, ca într-o cateheză, imagini şi istorii ale sfinţilor.
Cel mai spectaculos este turnul, înalt de 60 de metri, pe vârful căruia domină statuia Maicii Domnului, turnată în bronz aurit, înaltă de 14 metri (cea mai mare din lume realizată din acest material). Cântăreşte 12 tone şi a fost realizată între anii 1955 şi 1958 de către arhitectul Bartolomeo Gallo din Torino. A fost binecuvântată în piaţa din faţa bisericii la 28 august 1958 de către cardinalul Angelo Roncalli şi amplasată pe turn la 27 august 1959. Este iluminată de un dispozitiv cu fascicul de lumină, sistem oferit de acelaşi cardinal, devenit Papa Ioan al XXIII-lea. Sfânta Fecioară îl ţine pe un braţ pe Pruncul Isus, iar celălalt este înălţat arătând că vrea să ocrotească oraşul Tortona.
Sanctuarul a fost consacrat la 24 august 1991 sub numele de "Madonna della Guardia" de către episcopul de Tortona, Mons. Luigi Bongianino, iar Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de basilica minor în acelaşi an la 1 octombrie.
