de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Sâmbătă, 10 decembrie 2022, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în parohia natală din Barbacena, a fost beatificată Isabel Cristina Mrad Campos, o tânără braziliancă de doar 20 de ani.
Povestea ei, am putea spune, este una despre o violenţă prea des întâlnită, din păcate, dar trăită cu o rezistenţă extraordinară: nu atât pentru a-şi apăra demnitatea de femeie, cât mai ales pentru a apăra valorile în care credea.
Isabel Cristina s-a născut la 29 iulie 1962 la Barbacena (statul Minas Gerais, Brazilia), într-o familie cu posibilităţi economice modeste, dar în care a respirat o credinţă autentică, tradusă în gesturi concrete de caritate.
De mică frecventa biserica parohială şi mănăstirea vizitandinelor, se spovedea regulat, se ruga împreună cu familia şi era membră a grupului de tineri ai Asociaţiei "Sfântul Vincenţiu de Paul" al cărei preşedinte era tatăl său. Directorul spiritual i-a transmis spiritualitatea vincenţiană pe care a absorbit-o. La şcoală, colegii observă cum Isabel are o atenţie deosebită faţă de colegii mai săraci sau cu dificultăţi de învăţare; în parohie, este mereu în primul rând pentru a face binele; manifestă o grijă delicată faţă de copiii cu dizabilităţi.
Visul său era de a deveni medic pediatru. Împreună cu logodnicul proiectau un viitor de cuplu, alegând să trăiască în castitate perioada logodnei. "Zâmbeşte, Dumnezeu te iubeşte!" era programul său de viaţă, pe care încerca să îl concretizeze în viaţa zilnică.
După terminarea liceului, în anul 1980, s-a mutat la Juiz de For a pentru a studia medicina. Locuia împreună cu fratele său. În noul oraş a căutat "Cenacolul" unde Preasfântul Sacrament era expus permanent spre adoraţie şi aici petrecea zilnic timp îndelungat în rugăciune.
Părinţii solicitaseră serviciile unei firme pentru amenajarea casei în care locuia Isabel, iar aceasta îl trimisese pe muncitorul Maurilio Almeida Oliveira. După cum ea însăşi a povestit familiei şi prietenilor, a fost tulburată de atitudinea şi propunerile obscene ale tânărului muncitor, încât s-a rugat tot timpul cât acesta a lucrat.
După două zile, la 1 septembrie 1982, Maurilio s-a întors la apartament în jurul orei 15.00 pentru a termina montarea mobilei, ştiind că tânăra era singură acasă. După intrarea în locuinţă, a ridicat la maximum volumul televizorului şi al radioului şi a încercat să o violeze. Conform anchetei, din cauza rezistenţei opuse, asasinul a lovit-o la cap, i-a legat mâinile şi gura, i-a smuls hainele, zgâriind-o pe membrele inferioare, şi a înjunghiat-o de 15 ori în spate şi abdomen. Isabel a fost găsită de fratele ei într-o baltă de sânge. Autopsia a revelat că, în ciuda agresiunii feroce, tânăra a reuşit să îşi păstreze virginitatea.
Agresorul, care a negat mereu acuzaţia, a fost condamnat la 19 ani de închisoare. După câţiva ani, a evadat şi a rămas fugar. Rudele sale afirmă că ar fi decedat.
Referitor la martiriul formal ex parte persecutoris ("din partea persecutorului"), agresiunea nu a fost un raptus momentan al agresorului, ci un plan premeditat care a fost corelat cu credinţa victimei. De fapt, Isabel s-a rugat în timp ce Maurilio a rămas în locuinţă pentru a lucra. Tânărul s-a reîntors pentru a-şi realiza planul, dar Isabel s-a opus şi fizic, împiedicând violul.
Cât despre martiriul formal ex parte victimae ("din partea victimei"), sacrificiul Isabelei a fost o consecinţă a exerciţiului virtuţii castităţii care o caracteriza în mod normal.
Faima martiriului s-a răspândit imediat şi a rămas până astăzi.
Fericită Isabel Cristina, care nu ai ezitat să îţi sacrifici viaţa pentru a păstra virtutea castităţii, mijloceşte pentru noi harul unei iubiri curate, capabile să iubească fără a poseda!
