de pr. Iosif Antili
În dieceza noastră, luna ianuarie este definită de trei coordonate spiritual-pastorale de mare substanţă: tema anului pastoral, Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi duminica dedicată cuvântului lui Dumnezeu. Dincolo de specificitatea fiecăreia, cele trei coordonate spiritual-pastorale sunt profund legate între ele prin triada omogenă care le defineşte: Duhul, unitatea şi cuvântul.
Tema anului pastoral este "Uniţi în Duhul Sfânt". Practic, întregul an pastoral se va desfăşura sub semnul Duhului Sfânt. Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor ne va permite să reflectăm asupra rolului Duhului Sfânt ca principiu al unităţii dintre creştini. Nu poate exista unitate între noi, creştinii, decât atunci când ne lăsăm animaţi de acelaşi Duh din prima zi de Rusalii (Fap 2), când cei adunaţi la Ierusalim, în ciuda diferenţelor culturale, erau capabili să înţeleagă şi să vorbească acelaşi limbaj. Faptul că noi, creştinii, am ajuns să vorbim "limbi" atât de diferite, adesea de neînţeles, poate indica o îndepărtare de spiritul care anima Biserica începuturilor.
Cea de-a treia coordonată a lunii ianuarie este dată de Duminica cuvântului lui Dumnezeu care are drept temă: "Vestitori ai cuvântului. Vă vestim ceea ce am auzit (cf. 1In 1-3)". Această duminică ne permite o reflecţie asupra relaţiei vitale dintre Duhul Sfânt şi cuvântul lui Dumnezeu. Această relaţie dinamică este ilustrată luminos de Sfântul Apostol Petru care spune: "Înainte de toate, să ştiţi aceasta: nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva, deoarece profeţia nu a fost dată niciodată din voinţa omului, ci oamenii, conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu" (2Pt 1,20-21). Astfel, Duhul Sfânt apare într-o relaţie vitală cu cuvântul lui Dumnezeu, Duhul inspirând fiecare cuvânt al Scripturii. Duhul Sfânt, principiul unităţii creştinilor, construieşte unitatea în mod privilegiat prin cuvânt. Prin cuvânt, toţi cei care credem în Cristos mântuitorul suntem invitaţi să fim o Biserică unică, cu o mărturie unică şi puternică, pentru ca lumea să creadă (cf. Fap 2,42-47, In 17,21).
De aceea, este atâta nevoie de redescoperirea rolului Sfintei Scripturi în dialogul dintre creştini. Dacă Scriptura este inspirată de Duhul Sfânt, cei care o citesc ar trebui să vorbească acelaşi limbaj. Atunci când creştinii abandonează terenul solid al cuvântului lui Dumnezeu şi tradiţia străveche a Bisericii, riscă să se închidă în unilateralităţile istorice care i-au separat. Şi atunci creştinii rămân departe de spiritul de la începuturi şi nu mai vorbesc limbajul din ziua de Rusalii. Cât de actual rămâne îndemnul înşeptit adresat celor şapte biserici din Cartea Apocalipsului: "Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!" (Ap 2,7.11.17.29; 3,6.13.22).
În ziua de Rusalii, toţi se înţelegeau între ei, deşi vorbeau limbi diferite. Acesta este marele miracol al Rusaliilor. Ne dorim ca acest miracol să se petreacă şi în viitor, când creştinii, divizaţi în atâtea tradiţii şi denominaţiuni, vor reuşi să înveţe să vorbească limbajul Duhului, al iubirii, al respectului reciproc, al stimei. Dacă am sluji cu adevărat Duhului unităţii, am vedea în ceilalţi mai ales binele şi mai puţin răul. Câtă actualitate au cuvintele Sfântului Apostol Paul care scria romanilor: "Iubirea să fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine, iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii! Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh, slujiţi Domnului!" (Rom 12,9-11).
