Viaţa consacrată este un dar al lui Dumnezeu

Interviu cu pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., realizat de pr. Claudiu Bulai

La 2 februarie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate. În Dieceza de Iaşi, sunt prezente 14 ordine şi congregaţii masculine şi 43 de ordine şi congregaţii feminine. Ţinând cont de această realitate a Bisericii noastre locale, episcopul de Iaşi a constituit în cadrul Curiei diecezane o secţiune şi un oficiu care să se ocupe de persoanele consacrate. Vă propunem, în acest număr al revistei, un interviu cu pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., responsabilul acestui oficiu.

- Au trecut aproximativ trei ani de la numirea ca responsabil al Oficiului pentru Viaţa Consacrată. Cum au fost aceşti ani?

Privind în retrospectivă, timpul ce s-a scurs de la începutul mandatului şi până în momentul de faţă l-aş putea defini ca un timp al cunoaşterii mai profunde al felului în care persoanele consacrate, prezente pe teritoriul Diecezei de Iaşi, îşi trăiesc propria carismă. Am avut ocazia să stau de vorbă cu mai multe persoane consacrate şi, cunoscându-le carisma şi problemele, să înţeleg profund binele pe care Biserica locală îl primeşte de la Dumnezeu prin aceste persoane. Ţinând cont de perioada de pandemie, activităţile Oficiului au fost limitate, dar în puţinele momente în care persoanele consacrate au avut posibilitatea de a se reuni, am trăit clipe de har şi bucurie spirituală şi am simţit ce mult înseamnă împărtăşirea reciprocă dintre cei consacraţi. Un eveniment important pentru persoanele consacrate a fost ziua de formare la care a participat păstorul Diecezei, PS Iosif, şi care, cu multă bucurie, a răspuns întrebărilor venite din partea persoanelor consacrate. A fost cu adevărat o zi de comuniune şi har şi mai ales de preţuire reciprocă. Pentru multe ordine, congregaţii şi institute, această perioadă a însemnat "timpul roadelor", deoarece s-au bucurat de sărbători jubiliare.

- Sunteţi o persoană consacrată. Cum aţi descoperit această chemare şi de cât timp o trăiţi?

Da, sunt o persoană consacrată şi aparţin Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, Provincia "Sfântul Iosif" din România. Vocaţia mea cred că este legată foarte mult de perioada copilăriei mele, un timp în care, fiind foarte apropiat de biserică (am fost ministrant de mic), am fost mereu atras de cele ce se petreceau acolo. Un rol important în descoperirea acestei vocaţii l-a avut părintele Petru Albert, dar şi ceilalţi preoţi (pr. Anton Olaru şi preoţii vicari), care, într-un fel, a "trezit" în mintea şi inima mea dorinţa de a deveni preot. Dar cred că şi educaţia religioasă şi exemplul primit în familie mi-au fost de mare ajutor ca să-mi urmez vocaţia. Intrând în Seminarul Franciscan, am început să cunosc şi să aprofundez spiritualitatea franciscană pe care, prin harul lui Dumnezeu, am îmbrăţişat-o, devenind frate franciscan, şi pe care mă străduiesc să o trăiesc zi după zi. De cât timp sunt frate franciscan? Dacă socotim timpul de la prima profesiune, atunci sunt. 31 de ani.

- Dacă ar fi să vorbiţi despre viaţa consacrată, cum aţi prezenta-o?

Este uşor să vorbeşti despre viaţa consacrată şi să o prezinţi într-o lumină pozitivă, dar cred că cel mai bine se poate vorbi despre aceasta prin felul în care cineva îşi trăieşte carisma proprie. Viaţa consacrată este un dar pe care Dumnezeu îl face unei persoane pe care el o cheamă să-l slujească într-un fel anume. Dacă persoana răspunde afirmativ iniţiativei lui Dumnezeu şi îl urmează, atunci devine un semn vizibil al unei realităţi speciale printre ceilalţi creştini datorită faptului că a primit de la Dumnezeu un dar în plus.

- Avem în parohii persoane consacrate. Care este rolul lor? Cum ajută?

În multe dintre parohiile diecezei noastre sunt persoane consacrate şi acest lucru este o binecuvântare pentru Biserica locală. Prezenţa acestor carisme, care sunt inspirate de Duhul Sfânt, trăite cu toată bucuria, sunt şi pot fi acea "plămadă" despre care vorbeşte evanghelia (cf. Lc 13,21) şi care, prin puterea harului, îi poate apropia mai uşor pe oameni de Dumnezeu prin exemplul dăruirii lor. Uneori există riscul ca unii creştini dintr-o parohie să privească doar la operele acestor persoane consacrate, fără să ajungă să cunoască carisma acelei congregaţii sau acelui institut. Persoanele consacrate sunt în mijlocul poporului lui Dumnezeu spre a-şi trăi carisma şi consacrarea, care devin vizibile prin operele lor: "După roadele lor îi veţi recunoaşte" (Mt 7,16).

- Ce iniţiative aveţi pentru acest an liturgic la nivel de oficiu?

Prezenţa persoanelor consacrate în teritoriul diecezei este amplă. Din acest motiv, au fost constituite cinci zone: Bucovina, Iaşi, Roman, Bacău şi Oneşti. La nivel de zonă, se celebrează diferite întâlniri şi evenimente cu caracter spiritual, formativ şi fratern, iar la nivel de dieceză, annual se celebrează o zi de formare comună pentru toţi consacraţii şi consacratele şi un pelerinaj.

- Vă rog să transmiteţi un mesaj celor care ar dori să devină persoane consacrate, dar şi celor care se bucură de contribuţia lor în parohiile proprii.

Când cineva simte în inima lui o chemare specială, să nu-I fie teamă să asculte inspiraţiile Duhului şi să caute să înţeleagă ce se petrece în inima sa. Dumnezeu continuă şi astăzi să ne cheme, dar trebuie să fie mereu persoane generoase care să primească chemarea lui Dumnezeu. Fiecare om are propria sa vocaţie pe care trebuie să o cunoască. Nimeni să nu se închidă în faţa propriei chemări şi să nu stingă Duhul din inima sa (cf. 1Tes 5,19). Iar pe credincioşii care se bucură în mijlocul lor de prezenţa persoanelor consacrate îi invit să se roage şi mai mult pentru aceste persoane ca să-şi trăiască cu fidelitate consacrarea. Îi invit pe toţi, păstori şi comunităţi, să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru darul prezenţei persoanelor consacrate în mijlocul lor şi să le susţină. "Să mergem împreună" pe calea mântuirii spre slava lui Dumnezeu şi binele sufletesc al oamenilor!