• A. (e-mail). "Cu toată modestia, şi sper să nu greşesc, declar cu convingere că sunt un om cât de cât împlinit din punct de vedere material, dar cel mai mult spiritual. Să nu credeţi că posed mai ştiu eu ce avere, dar am tot ceea ce am nevoie, nimic mai mult. Cu siguranţă, dacă aş avea mai mult, ar fi o povară şi o grijă prea mare pentru mine. Am visat în toată copilăria, adolescenţa şi cel mai mult în căsnicia mea să vină Moş Crăciun, ca un magician, şi să-mi aducă "luna de pe cer". Dacă sacul său nu abundă atunci când vine Crăciunul, măcar să fie ceva şi pentru mine. La vârsta de 22 de ani, m-am căsătorit cu o fată de 19 ani. Acum aş zice că eram doi copii care şi-au luat viaţa în piept, prea fragili pentru timpurile de atunci. Fără casă, fără bani şi încrezători doar în forţele proprii. Pe Dumnezeu l-am aşezat într-un colţ de care ne aduceam aminte doar duminica şi atunci în goana cea mai mare, pentru că aveam o mică afacere. După câţiva ani, am reuşit să ne cumpărăm o casă modestă, să o renovăm şi să ne mutăm în ea chiar de Crăciun. Eram fericit pentru achiziţia făcută, am cumpărat un brad şi l-am împodobit frumos, am pus cadourile celor dragi sub el, lucru normal am zice noi toţi. Acest lucru se întâmpla an de an din ce în ce mai fastuos, cu mese îmbelşugate şi petreceri de câteva zile. Era normal să fie aşa, pentru că am plecat de la zero, nu?, muncind câte 10-12 ore pe zi. Nu mă gândisem niciodată să-i ajut pe ceilalţi cu bani sau mâncare, că doar nici pe mine nu m-a ajutat nimeni nici măcar cu un cui. Soţia mai făcea ceva pomeni, dar fără să văd eu, ca nu cumva să mă supere. Acum este invers: dau eu fără să vadă ea, dar nu ca să nu se supere, ci aplic cuvintele din evanghelie: «Să nu ştie stânga ce face dreapta». Am scris aceste rânduri pentru că se apropie Crăciunul şi doresc ca măcar unii dintre cititorii revistei să înţeleagă că rugăciunea noastră din timpul Adventului, şi nu numai, trebuie să fie aceasta: «Doamne, la acest Crăciun, te rog să te naşti şi în inima mea!»"

Ne bucurăm pentru mărturia dv. Într-adevăr, pentru unele persoane Moş Crăciun este din ce în ce mai sărac, dar acela care s-a născut la Crăciun este bogăţia însăşi, este bogat în iubire şi în har, pe care ni le dăruieşte tuturor. Dacă urmărim aceste bogăţii, persoana noastră se va schimba şi vom simţi cum Isus se naşte şi creşte în inima noastră.

• Maria (e-mail). "Am lucrat în străinătate timp de 20 de ani şi m-am realizat foarte bine din punct de vedere material. Am rezistat să lucrez aşa departe de casă datorită credinţei şi ajutorului venit din partea familiei. Copiii au crescut fără mine şi acest lucru mă doare foarte mult, dar aceasta este acum de domeniul trecutului, nu mai pot face absolut nimic. Acum aş dori să ameliorez cumva situaţia, dar nu prea mai am cum. Fetele s-au căsătorit, iar băiatul este plecat şi el în străinătate. Aş avea nepoţii care sunt mărişori şi merg deja la grădiniţă, dar sunt foarte agitaţi şi eu nu mai am puterea să alerg după ei, să strâng, să curăţ şi multe altele. Câteodată ne mai şi certam dacă îmi rupeau florile atunci când se jucau cu mingea prin curte. Aş dori să mi-i apropii mai mult, să nu fiu o străină pentru ei. Mă rog în continuare la Pruncuşorul Isus ca relaţia dintre noi să se îmbunătăţească."

Vă însoţim şi noi cu rugăciunea, ca situaţia din familia dv. să fie una frumoasă, fructuoasă şi să se bazeze pe iubire. Redăm mai jos un pasaj din cartea Prin ochii credinţei, de John Powell, SJ, Ed. "Sapientia", p. 84: "Imaginaţi-vă că sunteţi o mamă care abia a terminat de spălat pardoseala bucătăriei, când intră copilaşul ei cu mânuţele pline cu floricele... şi cu pantofiorii plini de noroi, care lasă urme pe podeaua abia curăţată. Care este primul lucru pe care îl spuneţi? Sau imaginaţi-vă că sunteţi un tată şi că aveţi un fiu adolescent care vă telefonează că a avut un accident cu maşina familiei. Spune că a tamponat o altă maşină, pentru că nu a fost atent... Situaţii de acest fel ne pun întrebări cu privire la priorităţile noastre. Cât de important este să avem podeaua bucătăriei curată sau o maşină fără nicio zgârietură? [...] Fiecare dintre noi are o cantitate limitată de energie pe care să o dedice lucrurilor şi persoanelor". Concluzia pe care o tragem din textul de mai sus este aceasta: persoanele se iubesc, iar lucrurile se folosesc, şi nu invers. Faceţi aceasta şi veţi vedea roadele rugăciunilor dv.!