de pr. Iosif Dorcu
În statul nord-american Ohio, în Dieceza de Toledo, se află sanctuarul naţional "Sfânta Fecioară Maria, Mângâietoare" de la Carey.
Cinstirea Maicii Domnului s-a răspândit destul de repede în America de Nord, iar primul sanctuar dedicat ei a fost acesta de la Carey (Ohio). O dezvoltare de mare amploare s-a constatat începând cu anul 1875, când a fost comandată şi adusă aici o statuie.
Construirea unei prime biserici la Carey a început în anul 1868, sub conducerea preotului Edward Vatmann, care era paroh în satul vecin, Findley. Iniţial, s-a stabilit ca patron Sfântul Eduard, dar locuitorii satului, care s-au implicat mult şi au ajutat la ridicarea bisericii, au invocat-o mereu pe Maria şi, spre final, au schimbat patronul: biserica a fost dedicată "Sfintei Fecioare, Mângâietoare".
În anul 1873, vine ca paroh aici preotul Joseph Peter Gloden şi comandă o copie a statuii din catedrala din Luxembourg (el fiind originar de acolo). Este o statuie sculptată în lemn, cu înălţimea de 92 cm, care a ajuns pe tărâm american în anul 1875. Maria, care are un chip luminos, autoritar, dar şi plin de bunătate, ţine Pruncul în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă ridică un sceptru de mari dimensiuni. Pruncul are în mâna stângă globul pământesc, pe care domină crucea, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Maria şi Isus poartă veşminte bogat ornamentate, iar pe cap au coroane de aur. La 24 mai 1875, statuia a fost purtată în procesiune solemnă de la Biserica "Sfântul Nicolae" la noul lăcaş de la Carey, pe o distanţă de 11 km. Se spune că în timpul acestei procesiuni s-a iscat o ploaie, cu furtună puternică, însă nicio picătură nu a atins statuia, fapt ce a întărit credinţa tuturor că Maica Domnului este cu adevărat cu ei. Ulterior, au fost confirmate multe minuni prin mijlocirea Fecioarei Mângâietoare.
Primul episcop de Toledo, Joseph Schrembs, a chemat în anul 1911 călugării franciscani conventuali de la Syracuse (New York) să preia administrarea acestui sanctuar. Numărul din ce în ce mai mare de pelerini făcea ca biserica să fie neîncăpătoare. Veneau pelerini de departe, de la Cleveland, Detroit, Chicago şi chiar din regiunea marilor lacuri. Se spune că în anul 1920 au fost 9.000 de pelerini, iar în anul 1923 au fost 15.000.
Franciscanii au reuşit ca în anul 1924 să încheie lucrările noului sanctuar, ce se poate vedea până azi. Acesta are un exterior făcut în totalitate din cărămidă roşie, dar a rămas în uz şi biserica veche. Statuia Maicii Domnului este expusă la altarul din partea dreaptă, cel din partea stângă fiind dedicat Maicii Îndurerate. La subsol este un al doilea sanctuar, dedicat spovezilor, dar de o parte şi de alta sunt nenumărate vitrine în care se păstrează obiecte lăsate de pelerini vindecaţi, mai ales cârje şi proteze.
La 19 mai 1927, nişte răufăcători au furat statuia miraculoasă şi au lăsat un bilet în care cereau 200 de dolari pentru răscumpărarea acesteia. Din fericire, a fost găsită chiar a doua zi, fără a fi deteriorată. Carey este cunoscut ca un loc al minunilor.
În parcul de lângă sanctuar, pe lungime de o milă, pe un drum sinuos, se poate vedea Calea crucii. În mijlocul parcului este un altar exterior aşezat sub un turn, iar pe vârf domină o statuie a Maicii Domnului care se poate zări de la mare distanţă. Tot aici are loc marea procesiune de la 15 august.
Papa Paul al VI-lea, prin documentul Quam prope assit, la 21 octombrie 1971, a oferit sanctuarului titlul de basilica minor, iar episcopii din Ohio l-au declarat sanctuar naţional.
