de pr. Cristian Chinez
În urmă cu nouă ani (mai precis la 22 iunie 2014), Papa Francisc spunea: "Pentru mine, Evangelii nuntiandi este cel mai mare document pastoral care a fost scris până astăzi". Dar iată cum pune problema Sfântul Papă Paul al VI-lea în această exortaţie apostolică, la nr. 26: "A da mărturie în mod simplu şi direct despre Dumnezeul revelat de Isus Cristos, în Duhul Sfânt. A da mărturie că în Fiul său el a iubit lumea, că în Cuvântul său întrupat a dat fiinţă oricărui lucru şi i-a chemat pe oameni la viaţa veşnică".
Conform tezei fundamentale a acestui document, evanghelizarea nu înseamnă construirea unei noi lumi creştine sau a unei noi culturi creştine (o versiune modernă a creştinătăţii). Înseamnă capacitatea discipolilor autentici ai lui Cristos de a participa în profunzime la multiplele culturi ale umanităţii şi de a le transforma. Prin mărturie. Căci evanghelia rămâne un izvor unic de umanizare în măsura în care ea conţine un neobosit apel la depăşire şi autodepăşire: "Ce faceţi în plus?" (Mt 5,47), îi întreabă Isus pe discipoli la sfârşitul celui mai mare discurs evanghelic.
Acelaşi sfânt papă mai precizează în Octogesima adveniens: "Revine fiecărei comunităţi creştine obligaţia de a analiza cu obiectivitate situaţia şi de a o lumina cu lumina cuvintelor inalterabile ale evangheliei". Mărturie, deci. Prin cuvinte şi viaţă.
