de pr. Iosif Antili
Nu suntem toţi la fel şi trebuie să-i mulţumim Domnului că suntem diferiţi. Fiecare individ dezvoltă abilităţi pe care ceilalţi nu le posedă. De fapt, multe dintre calităţile care ne diferenţiază sunt înnăscute, ele constituind zestrea cu care ne naştem. Dintr-o perspectivă biblică, în spatele acestei binecuvântate diversităţi, există o intenţionalitate, diferenţele fiind o manifestare a lucrării Duhului Sfânt.
În prima sa scrisoare adresată corintenilor, Sfântul Apostol Paul ilustrează acest splendid detaliu al lucrării divine în următorii termeni: "Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi (1Cor 12,4.6). Din ceea ce putem deduce din cuvintele Apostolului Paul, comunitatea din Corint se distingea printr-o remarcabilă manifestare a carismelor. Apostolul enumeră nouă daruri ale Duhului (12,8-10). Această enumerare este în mod evident circumstanţială, dar discursul paulin are în vedere imensa gamă de manifestări ale Duhului ce vor marca existenţa creştină de-a lungul secolelor.
În acelaşi capitol al scrisorii, pentru a ilustra mecanismul funcţionării carismelor, Sfântul Paul foloseşte celebra analogie a trupului omenesc: "Aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos (= trupul lui Cristos)" (1Cor 12,12). Toate părţile corpului au fost proiectate spre a constitui o unitate, o armonie. Fiecare parte a corpului este destinată pentru binele întregului corp, iar lipsa sau disfuncţia unei părţi afectează armonia întregului. Cât de important este să înţelegem corect această comparaţie!
De câte ori nu cădem în tentaţia de a ne supraevalua calităţile, privind distant şi depreciativ la abilităţile celorlalţi! Dar există şi tentaţia inversă, aceea de a ne subevalua, privind la darurile celorlalţi cu invidie şi îngrijorare, făcând din semenii noştri nişte concurenţi care ne limitează posibilităţile de afirmare.
Dumnezeu nu ne vrea o armată de roboţi, turnaţi după acelaşi tipar, ci ne vrea fiinţe personalizate, copiii primesc daruri diferite la Crăciun. Nu primesc toţi acelaşi dar, ci fiecare primeşte ceva personalizat. La fel procedează şi Duhul Sfânt, care împarte fiecăruia un dar diferit. Iar această admirabilă diversitate are un unic autor şi o singură finalitate, aşa cum o spune Apostolul: "Însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea" (1Cor 12,11).
Sfântul Ciril din Ierusalim, pornind de la analogia simbolică dintre apă şi duh, foloseşte o admirabilă imagine din natură pentru a ilustra diversitatea darurilor Duhului: "Harul Duhului este numit apă. Toate au nevoie de apă. Apa este generatoarea plantelor şi a animalelor. Apa de ploaie coboară din cer. Coboară în acelaşi mod şi în aceeaşi formă, dar produce efecte multiforme: unul este efectul produs în palmier, altul în viţa-de-vie şi aşa în toate lucrurile. Ploaia nu coboară diferită, nu se schimbă pe sine însăşi, dar se adaptează exigenţelor fiinţelor şi devine pentru fiecare acel dar providenţial de care au nevoie. În acelaşi mod şi Duhul Sfânt, deşi este unic, împarte fiecăruia harul aşa cum voieşte" (1Cor 12,11).
În acest admirabil text, Sfântul Ciril aminteşte de acea lege spirituală fundamentală, asupra căreia Apostolul Paul a insistat atât de mult în Prima Scrisoare către Corinteni: totul să fie spre edificare (1Cor 14,3-5.26).
Consider că acest an liturgic dedicat Duhului Sfânt poate deveni o fericită ocazie de a iniţia un serios discernământ spiritual cu privire la manifestările Duhului în comunitate şi în viaţa personală. Fiecare persoană se află în posesia unor daruri extraordinare. Ar fi un imens păcat să le risipim printr-o neînţeleaptă gestionare a propriei vieţi.
