de pr. Alois Moraru
În cele trei articole publicate până acum sub acest titlu, am căutat să redăm doar câteva aspecte din viaţa şi activitatea episcopului Ioan Duma. Omul, călugărul, preotul şi episcopul cu crucea de plumb ne este atât model de imitat, cât şi un mijlocitor la Tatăl ceresc.
Eroismul cu care şi-a trăit credinţa şi binele pe care l-a făcut cu atâta generozitate i-au determinat pe unii dintre aceia care l-au cunoscut să afirme că a trăit şi a murit ca un sfânt.
Dorinţa de sfinţenie l-a purtat de multe ori în preajma oamenilor sfinţi. Astfel, în anul 1971, episcopul Duma a primit un "bilet de voie" ca să plece trei luni în Italia, ocazie cu care a fost primit în audienţă de Papa Paul al VI-lea, care a fost canonizat în anul 2018. Doi ani după aceea, la 9 iulie 1973, episcopul Ioan i-a solicitat confratelui său Petru Albert să adune informaţii despre viaţa de credinţă şi moartea martirică a Veronicăi Antal, a episcopilor martiri Anton Durcovici şi Marcu Glaser, a preotului Anton Bişoc etc., cu intenţia de a fi trimise Sfântului Scaun. El le scria confraţilor: "A sosit momentul să fie colectate dovezi şi mărturii privind virtuţile eroice" de care aceştia au dat dovadă în persecuţiile pe care au fost siliţi să le îndure.
După vizita pe care a făcut-o în Italia, s-a reîntors în Parohia Târgu Jiu, resemnat să aibă domiciliu obligatoriu încă 10 ani, dar bucuros să împlinească voinţa lui Dumnezeu. Chiar dacă persecuţia Securităţii nu a mai fost atât de presantă, din cauza vârstei şi a bolilor de care suferea, episcopul a slujit ca paroh până în ziua de 1 iunie 1981, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A beneficiat de pensie doar 45 de zile, căci o boală fulgerătoare l-a dus în mormânt. A murit la 16 iulie 1981, la Târgu Jiu, dar a fost înmormântat după cinci zile în cavoul preoţilor din cimitirul satelor Valea Mare şi Faraoani.
Ce concluzie putem trage din ultimii ani ai vieţii episcopului Ioan Duma? Sunt folositoare cuvintele pe care le-a scris, la 23 octombrie 1974, în ultimul său testamentul spiritual: "Vreau să mor ca un adevărat franciscan, adică asemenea unui fiu al seraficului Părinte Francisc de Assisi, credincios supus Sanctităţii sale papa de la Roma şi fiu credincios al Sfintei noastre Biserici Catolice". Aşa cum se poate citi pe placa de sub crucea din cimitir, episcopul Ioan Duma a trăit mereu ceea ce a jurat în sărbătoarea Sfântului Francisc din Assisi din anul 1919, adică fraternitatea franciscană: "Fr. Ioan-Maria Duma / ORD. MIN. CONV., / EPISCOP / NAS. 1896, DEC. 1981 / Să se odihnească în pace, în numele / Domnului nostru Isus Cristos, / Amin". În volumul "Liber mortuorum Valea Mare, 1975-1992", care se află în Arhiva Parohiei Valea Mare, este notat că episcopul Ioan Duma "a decedat la Târgu Jiu, la 16 iulie 1981, 85 de ani. Născut la Valea Mare, îngrijit cu sfintele taine, a fost înmormântat la 21 iulie 1981, celebrant fiind Mons. Petru Gherghel, ordinarius".
La finalul acestor evocări din viaţa şi activitatea episcopului Ioan Duma, putem conchide că a fost un grăitor exemplu de trăire a credinţei. Important este să-i ceri lui Dumnezeu statornicie pentru îndeplinirea misiunii primite în Biserică şi în societate, căci numai aşa putem "să ne convingem că trebuie să devenim sfinţi cu orice preţ".
