de Ionuţ A.
Anul acesta, la insistenţele părinţilor, am fost în pelerinaj la Cacica. Este adevărat că am fost foarte revoltat când mi s-a propus să mergem în pelerinaj. Le-am spus că eu nu sunt cu rugăciunea nici când trebuie să merg duminica la Liturghie, darămite să stau două zile în biserică. Am zis că o iau ca pe o excursie şi acolo am să văd eu ce-o să fac. Am ajuns în după-amiaza zilei de 14 august şi prima dată am mers să văd de ce-i aşa de special locul acesta: grota, biserica, lumea care se roagă în genunchi, cozile de la scaunul de Spovadă etc. Am zis că am făcut cea mai mare greşeală că am venit, dar... Seara, când a venit timpul să ne rugăm Rozariul cu lumânările aprinse, mi s-a părut foarte interesant peisajul. Am aprins şi eu lumânarea şi îi urmăream pe cei din stânga şi din dreapta să văd ce fac, iar eu să-i imit. Când am ridicat lumânarea, s-a produs ceva în mine, o transformare, şi eu chiar cred că Maica Domnului a ascultat rugăciunea părinţilor. M-am întors acasă un alt adolescent, mult mai credincios şi mai disponibil să-l las pe Duhul Sfânt să lucreze în mine. Îi aduc laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate harurile primite prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria de la Cacica.
