de pr. Iosif Dorcu
În sudul oraşului francez Rouen, pe vârful colinei "Vulturilor", domină întreaga regiune Bazilica "Sfânta Fecioară de la Bonsecours". Localitatea din jurul sanctuarului se numea, până în anul 1959, Blosville, dar în acest an şi-a însuşit numele sanctuarului, Bonsecours.
O placă fixată chiar pe zidul de la intrare dă mărturie că pelerinajele la Maica Domnului de aici îşi au originea în Evul Mediu. O primă capelă este atestată în anul 1034. Ea aparţinea unei familii, dar a fost cedată călugărilor de Saint-Lô în anul 1186. În anul 1332, capela este înlocuită de prima biserică parohială, dar şi aceasta a fost avariată în anul 1473 de către trupele lui Carol Temerarul şi apoi în timpul Revoluţiei Franceze. Important e faptul că statuia cu pruncul, venerată aici, a rămas intactă în urma tuturor atacurilor.
Istoria menţionează un mare pelerinaj în anul 1552, când au participat peste 50.000 de pelerini.
Deja la 24 mai 1813, a fost instituită aici sărbătoarea "Sfânta Fecioară Maria, Ajutătoare". Bazilica excepţional de frumoasă de azi este meritul iniţiativei unui preot, Charles Victor Godefroy, care a fost un om foarte credincios, dar şi un bun organizator. Piatra fundamentală a fost pusă de către cardinalul Gustave de Croy-Solre la 4 martie 1840, iar prima Liturghie s-a celebrat la 15 august 1842 când au participat peste 20.000 de pelerini. Consacrarea bisericii s-a celebrat în luna octombrie 1844. Preotul Godefroy povesteşte că în timpul construirii, deşi a întâmpinat multe greutăţi, a cunoscut şi câteva intervenţii miraculoase. Într-o sâmbătă nu mai avea niciun ban, deşi trebuiau plătiţi muncitorii. S-a gândit să coboare în oraşul Rouen pentru a mai încerca la uşile unor prieteni binefăcători. Pe la jumătatea drumului, întâlneşte o femeie care nu îl cunoştea şi care îi cere un serviciu: "Te rog să duci parohului de la Bonsecours acest plic în care se află oferta mea pentru construirea bisericii!" Uitându-se în plic, a găsit exact suma necesară pentru plata muncitorilor. În altă zi, sacristanul a primit de la un necunoscut o mie de franci, exact cât era nevoie pentru o plată urgentă.
Este unul dintre primele sanctuare din Franţa în stil neogotic, operă a arhitectului Jacques Barthélemy. Este o construcţie solemnă, cu trei navate, împodobite cu o mulţime de statui. Statuia miraculoasă a Maicii Domnului se află în altarul navatei din stânga.
În anul 1870, Papa Pius al IX-lea a dispus încoronarea statuii, dar abia la 24 mai 1880 s-a celebrat această încoronare de către arhiepiscopul de Rouen, cardinalul Henri de Bonnechose.
Interiorul sanctuarului impresionează prin faptul că pereţii sunt în totalitate pictaţi, apoi prin multitudinea de statui policrome şi, nu în cele din urmă, prin vitraliile în care sunt ilustrate o mulţime de scene biblice. Sub amvon sunt patru statui în mărime naturală, ce îi prezintă pe patru sfinţi doctori ai Bisericii: Ilariu, Bernard, Irineu şi Toma de Aquino. Impresionante sunt şi cele trei altare, lucrări neogotice în aur, marmură şi basoreliefuri în alabastru.
Există şase clopote, însă numai cinci în clopotniţă. Clopotul mare, numit "Leon", se află lângă biserică. A fost turnat în anul 1892, cântăreşte şase tone, dar, din cauza dimensiunilor, nu a încăput în turn.
În faţa sanctuarului, chiar pe promontoriul colinei, în anul 1868, s-a realizat un monument de granit dedicat Sfintei Ioana d'Arc (ea a fost încarcerată la Rouen) care a fost inaugurat la 30 iunie 1892 de cardinalul Benoît Langénieux.
Papa Benedict al XV-lea a conferit sanctuarului titlul de basilica minor în anul 1919.
