de Vlad Ropotică
Suntem în perioada Postului Mare, perioadă de pregătire pentru marea sărbătoare a Paştelui. În fiecare an, mai ales în Miercurea Cenuşii, auzim un îndemn, şi anume acela de a aborda perioada Postului cu dorinţa de a schimba ceva în viaţa noastră.
Dincolo de restricţiile alimentare, să privim la modul nostru de a ne duce existenţa şi de a renunţa măcar la un mic lucru ce ne-ar împiedica să gustăm profunzimea şi bucuria sărbătorii.
Consider că în aceste vremuri, în care mulţi dintre oameni, creştini inclusiv, sunt tot mai confuzi cu privire la adevăr, o bună decizie ar fi de a curăţa din mintea noastră acele idei care sunt străine de învăţătura Bisericii. Într-unul din cele mai frumoase capitole ale evangheliilor, Sfântul Luca redă o pildă rostită de Cristos despre o femeie care pierde şi regăseşte o monedă în propria casă. Detaliul care face însă diferenţa se află în cuvintele: "...aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte" (Lc 15,8). De multe ori avem lucruri valoroase în propria casă de care ori nu suntem conştienţi, ori le-am lăsat să se îngroape sub tot felul de alte gunoaie.
Din nefericire, media - fie ea mass-media sau social media - ne intoxică mereu cu idei tot mai îndepărtate de ADN-ul creştin. Ne-am încărcat casa vieţii cu gunoaie, cu idei preluate din toate zările, doar pentru că nu ni se mai părea "la modă" învăţătura creştină. Preluăm din jurul nostru tot felul de clişee şi practici, având adesea impresia că sunt mai bune decât ceea ce, "tradiţional", spune şi mărturiseşte Biserica. Oamenii se simt incomod să spună "Sunt creştin!", dar nu au nicio reţinere să spună că sunt budişti sau că merg frecvent să asculte "şamani moderni".
De pildă, nu de mult auzeam o vedetă autohtonă care spunea că se pregăteşte sufleteşte de post. Părea pătrunsă de ideea pascală şi de însemnătatea ei adâncă. Dar deodată a schimbat registrul. A început să povestească despre energii şi vibraţii. Spunea că dacă faci bine, transmiţi o energie pozitivă în jur şi ţi se vor întoarce doar lucruri pozitive, că există o roată a energiilor care se tot întoarce. Popular, noi, românii, vorbim de ideea de roată a vieţii care se întoarce. Ce are această idee de-a face cu gândirea creştină? Absolut nimic. E o idee orientală, budistă, conform căreia Roata Vieţii se întoarce mereu într-un şir de naşteri şi moarte, ce se termină doar în Nirvana. Ce spune această învăţătură? Faptele bune se vor întoarce cândva la tine, la fel ca acelea negative. Oamenii care suferă sunt, de fapt, victime ale Karmei: au făcut (ei sau înaintaşii) ceva greşit şi acum primesc rezultatul. Dimpotrivă, cei bogaţi şi fericiţi sunt răsplătiţi pentru ceva bun din trecut. Isus însuşi a luptat contra acestei idei. Pentru a ne schimba gândirea, ne-a spus că Dumnezeu este Tată pentru toţi - şi buni şi răi -, iar darurile sale (ploaie, soare, viaţă) sunt în mod egal distribuite tuturor. Ne-a arătat că în ochii lui Dumnezeu nu suntem buni niciunul şi, totuşi, el ne iubeşte mai mult decât orice.
Acesta este modul creştin de a privi spre Paşte, spre cruce şi spre înviere - nu ca un rezultat al meritului meu, ci ca un dar nemeritat. Creştinismul a oferit enorm lumii, dar, dincolo de orice, creştinismul înseamnă darul unui mormânt gol, spre care putem privi acum dacă ne măturăm bine casa minţii şi a sufletului.
