de pr. Cristian Diac
Cele mai mari mistere ale mântuirii noastre s-au realizat atunci şi se actualizează sacramental în fiecare an în inima celor care cred şi fac parte din Biserică.
Ca un preludiu la drama mântuirii noastre se prezintă Duminica Floriilor, când se celebrează intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Credincioşii veniţi la catedrală au cântat cu ramuri în mâini, slăvindu-l pe "Fiul lui David", cel care vine în numele Domnului. Vremea de anul aceasta nu a permis o procesiune din faţa catedralei, Liturghia începând în interiorul acesteia, în spate. Pătimirea după Sfântul Luca a fost interpretată pe roluri, iar la omilie episcopul Iosif Păuleţ a vorbit despre mântuire, comparând-o cu o dramă în cinci acte, în care actorul principal este Isus. Aceste cinci momente sunt: ora trădării, ora prieteniei, ora neliniştii, ora judecăţii şi ora răstignirii.
Joia Mare este întotdeauna o zi specială, cu două celebrări unice. Mai întâi a fost Liturghia crismei. Un număr impresionant de preoţi, aproximativ 300, veniţi din toate părţile Diecezei de Iaşi, s-au adunat în jurul episcopului în ziua Preoţiei, punându-se totodată înaintea Marelui Preot Isus, pentru a-şi reînnoi făgăduinţele de la hirotonire. În cadrul celebrării au fost sfinţite şi uleiurile: uleiul bolnavilor, uleiul catecumenilor şi crisma, pentru săvârşirea sacramentelor. PS Iosif Păuleţ le-a adresat un mesaj de mulţumire preoţilor pentru munca pastorală pe care o desfăşoară şi i-a îndemnat să aibă spirit de comuniune între ei. "Preoţii nu sunt îngeri", a spus printre altele, şi i-a chemat pe credincioşi să-i susţină cu rugăciunea lor. La altar, pentru concelebrare, au fost prezenţi PS Petru Sescu, episcop auxiliar, şi PS Petru Gherghel, episcop emerit.
Cina Domnului aminteşte de prima Liturghie din istorie, cea a lui Isus cu ucenicii dinaintea pătimirii. În catedrală a fost o celebrare cu o participare numeroasă de credincioşi. Imitând gestul lui Isus, episcopul Iosif Păuleţ a săvârşit ritul spălării picioarelor. La altar s-au aşezat cinci bărbaţi, un ministrant, un seminarist şi cinci preoţi, reprezentându-i pe cei doisprezece apostoli. Din predica părintelui paroh Daniel Iacobuţ credincioşii au înţeles semnificaţia mâinilor lui Isus, care ţin totul, el fiind Pantocrator ("a toate ţiitor"), şi care ating picioarele noastre pentru a ne purifica de păcate şi a ne face vrednici de el. Spălarea picioarelor este expresia umilinţei şi a iubirii nesfârşite a Domnului pentru noi. Corul "Juvenes Ecclesiae" a însoţit acest rit prin cântarea "Ubi caritas et amor, ibi Deus est" ("Unde este caritate şi iubire, acolo este Dumnezeu").
Ceremonia din Vinerea Mare a început cu prosternarea episcopului înaintea altarului, gest care vorbeşte despre nimicirea de sine a lui Isus în asumarea morţii pe cruce. A fost proclamată şi cântată pe roluri. Pătimirea după Sfântul evanghelist Ioan. Adorarea crucii - lemnul de care a atârnat mântuirea lumii - a fost gestul de adâncă recunoştinţă pe care fiecare credincios l-a exprimat prin îngenuncherea în faţa crucii aşezate în mijlocului altarului, în timp ce corul mare al catedralei, dirijat de pr. Robert Râtan, intona "Plângerea Mântuitorului".
Liturghia din Noaptea Învierii a fost punctul culminant al tuturor celebrărilor pascale, încoronarea întregului Triduum pascal, căci ea aminteşte de evenimentul central pe care se fundamentează creştinismul: învierea Domnului. După ritul binecuvântării focului, diaconul Octavian Sescu, intrând cu lumânarea pascală în catedrală, a intonat de trei ori "Lumina lui Cristos", flacăra acesteia fiind preluată de lumânările celor prezenţi la celebrare. Lumânarea pascală, din fagure de miere, a fost realizată de surorile clarise din Roman. Cele şapte lecturi biblice, proclamate de diferiţi lectori şi de către diacon, i-au ajutat pe credincioşi să rememoreze intervenţiile mântuitoare ale lui Dumnezeu în istoria sacră. În predica sa, PS Iosif Păuleţ a întărit în cei care îl ascultau, din catedrală şi în transmisiune directă, convingerea că valoarea credinţei este mare, Dumnezeu având puterea să transforme moartea în viaţă. Vorbind despre virtuţile teologale: credinţa, speranţa şi iubirea, episcopul a subliniat că prin ele "avem convingerea că Isus Cristos este şi rămâne viu pentru totdeauna". Cu lumânările aprinse, credincioşii şi-au reînnoit făgăduinţele de la Botez, mărturisind credinţa creştină şi apartenenţa la Biserică. În ciuda previziunilor defavorabile cu privire la vreme, a avut loc totuşi procesiunea cu lumânarea pascală pe străzile oraşului Iaşi, desfăşurată imediat după binecuvântarea finală. Episcopi, preoţi, ministranţi, persoane consacrate şi mulţi credincioşi au cântat cu însufleţire adevărul învierii Domnului.
Duminica Paştelui a avut în centru Sfânta Liturghie solemnă prezidată de păstorul diecezei, PS Iosif Păuleţ, avându-l alături pe PS Petru Gherghel, episcop emerit. Cântările răsunătoare au fost intonate de corul mare al catedralei, acompaniat de diferiţi instrumentişti. În predica sa, părintele paroh Daniel Iacobuţ a ilustrat gândul că Paştele exprimă un început: el are loc în prima zi a săptămânii, mormântul gol este descoperit în prima oră a dimineţii, iar noi îl sărbătorim în prima duminică de după luna plină. Anul acesta este cumva şi începutul timpului post-pandemic. Credincioşii au auzit la finalul celebrării urările de Paşte ale episcopului, precum şi salutul primarului oraşului Iaşi, Mihai Chirica.
Toate celebrările enumerate au putut fi urmărite la ERCIS FM, radioul Diecezei de Iaşi. O parte dintre ele au fost transmise şi la TVR Iaşi şi la Angelus TV. În mod direct sau prin mass-media, de departe sau din biserică, credinţa este trăită, sărbătorită şi transmisă pentru a edifica sufletele, pentru a fi preamărit Dumnezeu.
