de pr. Petru Ciobanu
După moartea pr. Nicolae Szczurek, la 6 iunie 1948, şi scurta păstorire a pr. Cazimir Lendzion, începând cu 15 august 1949, catolicii basarabeni au fost păstoriţi, timp de 24 de ani, de pr. Bronisław Chodanienok, numit de contemporani "pâinea cea de toate zilele pentru credincioşii săi".
Pr. Bronisław s-a născut la 17 noiembrie 1910, la Premyany (azi în Bielorusia), din părinţii Bernard şi Józefa, simpli ţărani. Conform datelor pe care părintele însuşi le-a oferit organelor securităţii, între anii 1920 şi 1927 a urmat şcoala primară, după care, începând cu anul 1928, a studiat la gimnaziul din Marszałki (Polonia), pe care l-ar fi absolvit în anul 1937, în acelaşi an fiind admis în Seminarul din Vilnius. De fapt, realitatea - pe care trebuia să o ascundă autorităţilor - era alta. Intrând în Congregaţia Salezienilor lui Don Bosco, şi-a încheiat formarea în Seminarul Mic din Daşava (azi Ucraina) în anul 1931; în anii 1932 şi 1933 a urmat noviciatul la Czerwińsk (Polonia), depunând primele voturi în 1933. Între anii 1933 şi 1935 a studiat filozofia, iar între anii 1938 şi 1941, teologia. A depus voturile perpetue la 13 iulie 1938, fiind hirotonit preot la 8 decembrie 1941.
Prima sa misiune a fost cea de vicar în Parohia Parafyanovo din regiunea Polock (azi Bielorusia), între 1 ianuarie şi 1 martie 1942, după care a activat în Centrul lituanian de formare a tinerilor salezieni, în anii 1942 şi 1943. Tot în Lituania, până în decembrie 1944, s-a îngrijit de credincioşii din Saldutiąkis, iar în perioada 1 ianuarie - 1 iunie 1945 a lucrat în Parohia Raseiniai, pentru ca de la 2 august 1945 până la 22 decembrie 1947 să-şi desfăşoare misiunea în Parohia Eiąiąkes. În decembrie 1947, a fost numit paroh la Jaąiunai, iar din 20 septembrie 1948, la Parudaminys, unde a activat până la 5 august 1949, când biserica a fost închisă de autorităţile comuniste.
Începând cu acea dată, pr. Bronisław s-a îngrijit de catolicii din RSS Moldovenească, aici punând în practică principiul "A-i mântui pe alţii şi pe sine". Mai întâi, a fost nevoit să treacă toate barierele birocratice pentru a obţine din partea autorităţilor sovietice locale autorizaţia de a lucra la Chişinău. Chiar şi după ce a obţinut-o, a fost limitat în acţiunile sale pastorale, întrucât legile comuniste nu-i permiteau să se deplaseze liber pentru a se îngriji de credincioşii din alte comunităţi. Orice deplasare îi era strict supravegheată de organele securităţii, iar insistenţele sale de a i se permite să călătorească liber au avut doar un efect limitat. La un moment dat, chiar i s-a interzis categoric orice deplasare în alte comunităţi. Singura concesie făcută de autorităţi a fost posibilitatea de a-i vizita doar pe acei credincioşi care cereau expres şi la prezentarea unui certificat medical vizita preotului. Pr. Bronisław Chodanienok s-a folosit din plin de această posibilitate: vizitându-i pe bolnavi, în casele acestora celebra Sfânta Liturghie.
În lupta lor împotriva credinţei, autorităţile au refuzat să mai înregistreze comunităţile catolice, iar bisericile au fost naţionalizate. În anul 1963, de exemplu, Biserica "Providenţa Divină" din Chişinău a trecut în proprietatea statului, însă s-a reuşit totuşi păstrarea parohiei, căreia i s-a repartizat ca lăcaş de cult capela din cimitirul armenesc. Însă toată această luptă împotriva credinţei nu l-a împiedicat pe acest preot plin de zel să se dedice trup şi suflet enoriaşilor săi din întreaga republică, pe care-i vizita pe ascuns. Când nu putea să-i viziteze, îl vizitau ei, participând la Liturghiile din capela din cimitir.
După o viaţă dedicată slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, pr. Bronisław Chodanienok s-a întors în casa Tatălui în noaptea de 25 noiembrie 1973, fiind înmormântat la 28 noiembrie în cimitirul "Sfântul Lazăr" din Chişinău.
