Prelucrare de pr. Felician Tiba
Eram ministrant de ceva timp şi o lumină din biserică mi se părea în contrast cu toate celelalte. Era lampa veşnică! De ce era roşie şi nu albă? De ce toate becurile din biserică se stingeau la sfârşitul Liturghiei şi cea roşie nu se stingea?
De ce era aşezată deasupra acelui dulap, dacă oricum nu lumina aşa de tare ca noi să ne folosim de lumina ei? Acestea şi multe alte întrebări nepuse, dar prezente în mintea mea de ministrant debutant, m-au determinat ca într-o zi să mă preocup serios de becul cu pricina.
Mai întâi, cu ajutorul unui scaun, după ce a plecat toată lumea din biserică, am urcat să văd de ce e atât de diferit faţă de celelalte. La o primă examinare mi-am dat seama că nu are sârmă ca toate celelalte, ci un fel de tijă care parcă pâlpâia, dar era doar o senzaţie, pentru că, în realitate, totul se întâmpla în interiorul unui glob de sticlă. Mergând pe fir, am ajuns la priză. L-am scos din priză şi mi s-a părut firesc să-l las stins, deoarece, cel puţin în mintea mea de om obişnuit cu economia de acasă, oricum consuma degeaba!
A doua zi, părintele l-a găsit stins şi ne-a întrebat pe fiecare dacă ştim ceva. Cum să-i spun că eu l-am scos din priză, din moment ce nu ştiam dacă am făcut bine sau nu? Menţionez că încă nu primisem Prima Împărtăşanie, aşa că prea multe noţiuni despre cine şi ce se afla în acel "dulap" nu aveam. Am fost primit ministrant doar pentru că în parohia noastră nu erau aşa de mulţi copii şi, ca să mă încurajeze să particip la Liturghie, m-a pus şi pe mine împreună cu alţii patru.
Eu credeam că am făcut un bine scoţând becul din priză, deoarece părintele îl tot uita de atâta vreme. Şi cum spuneam, oricum nu lumina cine ştie ce.
Într-o zi, după ce îl aprinsese din nou, pentru că am continuat să-i văd "inutilitatea", l-am scos din nou din priză, l-am desfăcut şi l-am luat acasă.
Închipuiţi-vă cum au rămas părinţii când m-au văzut acasă cu becul de la "lampa veşnică". Şi astăzi ţin minte ruşinea pe care am tras-o după ce am primit toate explicaţiile necesare cu privire la acel bec. (Claudiu)
