de pr. Iosif Dorcu
În nordul Sloveniei, la doar 40 km de graniţa cu Austria, se află sanctuarul naţional al ţării, Brezje, un loc sacru unde slovenii şi-au găsit refugiu şi mângâiere în momentele grele ale istoriei lor, mai ales în timpul comunismului. Dar aici vin şi mulţi pelerini, mai ales pe jos, din ţările vecine: Austria, Ungaria, Italia şi Croaţia.
Este situat într-un cadru pitoresc printre păduri, la poalele munţilor Alpi, la doar 12 km de un alt loc celebru, lacul Bled.
Prima bisericuţă în acest loc se pare că a fost construită prin anul 760, anul încreştinării slovenilor, şi era dedicată Sfintei Fecioare Maria.
Istoria sanctuarului Brezje începe în anul 1800, când parohul de Moąnje, pr. Urban Aľbe, a amenajat o capelă dedicată Fecioarei Maria în Biserica "Sfântul Guido". După 14 ani, pictorul Leopold Layer de Kranj, printre alte picturi, realizează o icoană a Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul creştinilor, copie a unui tablou de la Innsbruck (este vorba de o pictură celebră a artistului Lucas Cranach cel Bătrân, expusă în Catedrala "Sfântul Iacob"). În timpul războaielor napoleoniene, Leopold a fost arestat şi condamnat la moarte. Aşteptându-şi execuţia, a promis că, dacă va reuşi să scape cu viaţă, va picta o icoană pentru biserica din Brezje. Eliberat după cinci ani, şi-a respectat promisiunea. În faţa acestei icoane, începând cu anul 1863, au avut loc o mulţime de miracole şi, prin urmare, s-a văzut o mare afluenţă de pelerini, iar biserica a devenit neîncăpătoare. În anul 1898 este binecuvântat conventul franciscanilor, iar în anul 1900 a fost consacrată actuala biserică de către primul cardinal sloven, Jakob Missia. Şapte ani mai târziu, episcopul de Ljubljana, Anton Jeglič, aşază două coroane de aur pe capul Fecioarei şi al Pruncului. Icoana părăseşte sanctuarul în anul 1935 pentru a fi dusă la Ljubljana cu ocazia Congresului Euharistic. În timpul războiului, între anii 1941 şi 1947, a fost transferată, pentru a fi în siguranţă, la sanctuarul din Trsat şi în catedrala din Ljubljana. Papa Ioan Paul al II-lea a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor în anul 1988, iar la 17 mai 1996 a fost în pelerinaj pentru a se ruga în faţa icoanei miraculoase de la Brezje. Cu această ocazie, afirma: "Pelerinajul reprezintă viaţa noastră, iar sanctuarele reprezintă Ierusalimul ceresc". Conferinţa Episcopală Slovenă a declarat Brezje, în anul 2000, Sanctuar Naţional. În anul 2007, s-a celebrat centenarul încoronării icoanei şi a fost inaugurat spaţiul exterior amenajat pentru mari celebrări. Sanctuarul, în stil neo-renascentist, operă a arhitectului Robert Mikovitz, impresionează mai ales în exterior: un turn impozant, faţada ornată cu diferite mozaicuri şi inscripţii şi rozeta.
Specific sanctuarului este procesiunea cu lumânări din fiecare sâmbătă seara, în perioada de la Paşti până la 31 octombrie, o procesiune pregătită de parohiile dimprejur.
În faţa sanctuarului se află un grup statuar cu Sfânta Familie şi o cruce. Merită, de asemenea, atenţie o frumoasă expoziţie permanentă cu ieslea de Crăciun din lumea întreagă, deschisă în apropierea sanctuarului.
Pentru a înţelege ataşamentul slovenilor pentru această icoană, ar trebui să participi la pelerinajele lor, să străbaţi drumurile şi să intri în casele lor: la intersecţii şi în fiecare casă se află amenajări de excepţie ale icoanei de la Brezje.
