În dialog cu cititorii

• Ne-au scris de sărbători: Institutul Teologic Franciscan (Roman); Congregaţia Inimii Neprihănite (Odorheiu-Secuiesc); Marinela Doina Becheş (Arad); fam. Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa).

Vă mulţumim pentru felicitările şi gândurile frumoase pe care ni le-aţi trimis!

• A. (e-mail). În luna septembrie 2019 am participat cu toată familia, soţul, eu şi cele două fiice ale noastre, la o nuntă în Ardeal. Unul dintre nepoţi, care a studiat la Cluj, s-a căsătorit cu o colegă de facultate şi au hotărât să facă nunta tot acolo, pentru că toţi prietenii lor erau în Cluj. Era decizia lor şi noi ne-am conformat, mergând la nuntă. Cu excepţia unor obiceiuri diferite faţă de cele din Moldova, totul a fost bine şi frumos. După câteva luni, prin preajma Crăciunului, una dintre fete îmi spune că vrea să meargă la Cluj, pentru că la nunta verişorului ei a cunoscut un băiat şi vrea să se întâlnească cu el. Bineînţeles că nu am fost de acord şi am venit cu propunerea să vină el în Moldova pentru a-l cunoaşte şi noi. A ieşit un scandal de nu vă închipuiţi. Ea, fiind studentă în anul II la informatică, a spus că de sărbători nu vine acasă pentru că are de învăţat. Nu am crezut nicio secundă această motivaţie a ei, dar, în schimb, eram convinsă că se răzbună, pentru că nu i-am dat voie să meargă la Cluj. Timpul a trecut, odată cu acesta şi supărarea, a venit şi pandemia, dar ea a continuat să vorbească şi chiar s-a întâlnit de mai multe ori cu acel băiat. Ca mamă, eram curioasă cine este, cum arată, ce studiază, din ce religie face parte etc. În vara anului trecut s-a căsătorit un alt nepot, frate cu cel care s-a căsătorit la Cluj, şi pentru că se cunoşteau între ei a venit şi prietenul fiicei mele la nuntă. Era aşa cum mi l-a descris fiica mea: chipeş, manierat, stilat şi cu un simţ al umorului foarte dezvoltat. Când a venit timpul să mergem la biserică, el a zis că nu intră în biserică, că preferă să stea afară (am pus totul pe seama pandemiei). Ştiind că este ortodox, nici nu am insistat prea mult, cu toate că fiica mea l-a rugat să intre că nu este niciun păcat, dar el, foarte politicos, a zis că îi este mai bine afară. După Liturghie, bineînţeles, am mers la restaurant pentru a sărbători evenimentul împreună cu mirii şi rudele. Am profitat de ocazie şi l-am întrebat pe nepotul de la Cluj dacă-l cunoaşte bine pe prietenul fiicei mele, dacă este serios etc. Cum era un pic în chef, mi-a spus atât: «Este un băiat bun, dar are o religie ciudată». Atunci am făcut ochii mari şi am insistat să-mi spună despre ce este vorba. «Păi cum, nu ştii? Este martor al lui Iehova». Am crezut că pică cerul pe mine. Nu ştiam cum să merg s-o smulg pe fiica mea de lângă el. Noroc că sărbătoarea era pe sfârşite şi nu a trebuit să aştept prea mult. Dimineaţă a fost invitat la noi acasă la o cafea ca să putem discuta. Între timp, i-am spus şi fiicei mele despre religia lui şi a plâns aproape două ore. Lacrimile curgeau pentru că a fost păcălită şi era şi speriată, pentru că şi-au făcut planuri mari împreună. Când a ajuns la noi acasă, a văzut-o pe ea plânsă şi a întrebat ce s-a întâmplat, iar eu i-am zis că a aflat că el este martor al lui Iehova. A pus capul în jos şi a recunoscut. A început să-şi ceară iertare, că avea intenţia să o convingă şi pe ea să facă trecerea... Eu i-am mulţumit lui Dumnezeu că s-a întâmplat aşa şi că fiica mea a înţeles că nu putea continua aşa în minciună. Au mai continuat să vorbească, dar subiecte neutre. Anul acesta, în luna martie, el a venit cu cererea de căsătorie, că o iubeşte, că trece la religia la care vrea ea şi multe altele... Noi toţi suntem atât de tulburaţi, că nici nu ştim ce să spunem!? Nu am crezut că sunt oameni care să nu aibă curajul să-şi recunoască deschis credinţa, indiferent care ar fi ea.

Situaţia în care vă aflaţi este una sensibilă. În calitate de mamă, aveţi nevoie de multă tenacitate, răbdare şi prudenţă. Fără a călca peste libertatea fiicei dv., îi veţi oferi motive de a rămâne din convingere în credinţa creştină catolică în care a fost crescută, vorbindu-i despre valorile ei morale şi spirituale. Binevenită este şi recomandarea de a purta o discuţie cu un preot înainte de a face o alegere atât de importantă. Martorii lui Iehova sunt o sectă apărută la finalul secolului 19. Ei folosesc Biblia, însă o interpretează diferit de catolici, de multe ori în litera ei strică. De exemplu, refuză transfuzia de sânge, fiindcă în Vechiul Testament este interzis să te atingi de sângele cuiva (Levitic 17,10). Diferenţa esenţială stă însă în faptul că pentru ei Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu şi nici Mântuitorul oamenilor. Lipsesc sacramentele pe care le avem în Biserica Catolică şi, deci, şi Căsătoria. Noi respectăm orientarea religioasă liberă a oricărei persoane, dar credem în acelaşi timp că în Isus Cristos şi în Biserica sa avem toate valorile pentru o viaţă împlinită.