Prelucrare de pr. Felician Tiba
Prima Sfântă Împărtăşanie este pentru mulţi copii prima sărbătoare în care se află cu adevărat în centrul atenţiei. Fie rochiile de mireasă pentru fete, fie hainele de marinar, cum era odinioară, ori costumul frumos şi elegant pentru băieţi, totul face ca această zi să fie una specială şi unică.
Da, specială şi unică, pentru că pentru mulţi dintre ei chiar este unică, cu sensul de singura, singura zi în care îl primesc pe Isus în Sfânta Împărtăşanie, apoi, gata!
Şi pe vremea mea se întâmpla acest lucru. Colegi, alături de care am participat la orele de pregătire, alături de care am fost împreună cu mamele noastre să ne luăm costumele frumoase şi noi, tocmai pe ei, din acea zi, nu i-am mai văzut niciodată la biserică.
În comunitatea noastră, pentru a fi sigur că totuşi copiii continuă să vină la biserică, să se spovedească şi să se împărtăşească, părintele îi pune ministranţi pe toţi cei care primesc Sfânta Împărtăşanie. E oficial: ai primit Sfânta Împărtăşanie, eşti şi ministrant!
Cum să participi un an de zile la pregătire, să auzi atâtea lucruri frumoase despre Dumnezeu, Maica Domnului, Biserică, Isus din Sfânta Împărtăşanie, să faci o aşa sărbătoare frumoasă, să-ţi facă părinţii şi tort şi să mergi chiar şi la restaurant, apoi să nu te mai intereseze ce s-a întâmplat!
O, moment sublim, o, zi a primei mele Sfinte Împărtăşanii, mi-aş dori să am mereu sufletul ca în acea zi, să-l primesc pe Isus cu emoţia pe care am avut-o atunci, să-i simt pe cei dragi ai mei că sunt mândri de mine, aşa cum erau atunci. Ce zi frumoasă! Pentru prima dată cu Isus şi de atunci ministrant, iar în viitor nu exclud să încerc un examen şi la seminar. Şi dacă Dumnezeu mă vrea preot? Doamne, fă din mine ce vrei tu! (Iustin)
