de pr. Iosif Antili
Suntem la începutul unui nou an şi este firesc să ne confruntăm cu câteva întrebări. Oare cum va fi noul an? Ce planuri ar trebui să-mi fac? Ce ar trebui să realizez în noul an? Oare voi putea realiza ceea ce-mi propun?
Fără îndoială, suntem influenţaţi de criza prezentului şi nu puţini oameni resimt blocajele impuse de jocul social şi politic mondial. Ca locuitori ai cetăţii pământeşti, nu putem rămâne indiferenţi la lucrurile din jurul nostru. Dar creştinul este, în primul rând, un cetăţean al cerului, aşa cum ne spune Sfântul Apostol Paul: "Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos" (Fil 3,20). În calitate de cetăţean al cerului, creştinul autentic priveşte lucrurile sub specie aeternitatis, adică din perspectiva a ceea ce este etern, evitând astfel să rămână prins în mrejele jocului temporalităţii. Cu alte cuvinte, creştinul are întotdeauna un punct de vedere alternativ. Dincolo de disconfortul creat de criza prezentului, creştinul are conştiinţa propriei vocaţii şi garanţia că Dumnezeu este la cârma lumii. Iar Dumnezeu nu ne-a promis niciodată că vom trăi pe acest pământ doar vremuri de pace şi netulburare. Timpurile dificile sunt parte din existenţa noastră terestră. Ele sunt, la urma urmei, o normalitate.
Prin urmare, trebuie să ne ferim de tentaţia dulce de a aştepta ca nu ştiu cine sau nu ştiu ce soluţie miraculoasă să pună capăt crizei prezente şi să instaureze o "eră de vis", în care vom putea, în sfârşit, să realizăm lucruri măreţe şi să ne ocupăm liniştiţi de lucrurile care contează. Nimic mai fals. Dumnezeu ne cheamă să lucrăm pentru cauza sa astăzi, în lumea noastră concretă. Când fiii lui Israel au intrat în crunta şi lunga "noapte" a exilului babilonian, Dumnezeu le-a cerut, prin vocea profetului Ieremia, să abordeze cu realism şi simţ de răspundere provocarea cu care urmau să se confrunte. Iată ce le scrie profetul celor exilaţi în Babilon: "Zidiţi case şi locuiţi-le; plantaţi grădini şi mâncaţi din rodul lor! Luaţi-vă soţii şi daţi naştere la fii şi fiice; luaţi soţii pentru fiii voştri, daţi-le pe fiicele voastre bărbaţilor ca să dea naştere la fii şi fiice: să se înmulţească acolo! Să nu vă împuţinaţi!" (Ier 29,5-6). Mesajul profetului este unul foarte limpede: viaţa exilaţilor va trebui să-şi urmeze cursul normal. Omul credincios este pe deplin conştient de chestiunile arzătoare ale cetăţii, dar el este invitat, în acelaşi timp, să urmeze "agenda" divină, chiar şi atunci când trece prin vremuri tulburi.
Cardinalul Jules-Géraud Saliege, o figură semnificativă a rezistenţei catolice faţă de nazism în Franţa, spunea: "Timpurile grele sunt o provocare la viaţă, un remediu împotriva inerţiei. Timpurile grele sunt timpuri ale descoperirii, ale muncii, ale acomodării, ale întineririi. Timpurile grele obligă la a medita din nou asupra a ceea ce se crede că se ştie despre lume, despre om, despre Dumnezeu. Timpurile grele sunt aici, pentru a provoca noi progrese. Să nu spunem că vremurile sunt rele. E vorba de a folosi timpul care ne-a fost dat".
Aşadar, să nu ezităm să ne construim planuri şi proiecte frumoase pentru noul an. Anul 2022 este un dar de mare preţ pe care ni-l face Dumnezeu. Avem în faţa noastră un imens spaţiu de acţiune. Să începem împreună cu Domnul şi el va realiza prin noi lucruri uimitoare.
