Invitaţia lui Isus de a fi milostivi precum Tatăl capătă o semnificaţie deosebită pentru lucrătorii sanitari. Mă gândesc la medici, la asistenţii medicali, la tehnicienii din laborator, la cei angajaţi în asistenţa şi în îngrijirea bolnavilor, precum şi la numeroşii voluntari care dăruiesc timp preţios celui care suferă. Dragi lucrători sanitari, slujirea voastră alături de cei bolnavi, desfăşurată cu iubire şi competenţă, transcende limitele profesiei pentru a deveni o misiune. Mâinile voastre care ating carnea suferindă a lui Cristos pot să fie semn al mâinilor milostive ale Tatălui. Fiţi conştienţi de marea demnitate a profesiei voastre, precum şi de responsabilitatea pe care ea o comportă!
Să-l binecuvântăm pe Domnul pentru progresele pe care ştiinţa medicală le-a făcut mai ales în ultimele timpuri; noile tehnologii au permis să se pregătească parcursuri terapeutice care sunt de mare folos pentru cei bolnavi; cercetarea continuă să dea contribuţia sa preţioasă pentru a înfrânge patologii vechi şi noi; medicina reabilitatoare a dezvoltat mult cunoştinţele şi competenţele sale. Însă, toate acestea nu trebuie să ne facă să uităm singularitatea fiecărui bolnav, cu demnitatea sa şi cu fragilităţile sale. Bolnavul este mereu mai important decât boala sa, şi pentru aceasta nicio abordare terapeutică nu poate face abstracţie de ascultarea pacientului, a istoriei sale, a neliniştilor sale, a fricilor sale. Şi atunci când nu este posibil să se vindece, este posibil mereu să se îngrijească, este posibil mereu să se mângâie, este posibil mereu să se demonstreze o apropiere care arată mai mult interes faţă de persoană decât faţă de patologia sa. Pentru aceasta doresc ca parcursurile formative ale lucrătorilor din sănătate să fie capabile să-i abiliteze la ascultare şi la dimensiunea relaţională.
(Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Bolnavului, 2022)
