de Alexandra F.
Anul trecut v-am scris, cu mari emoţii, despre bucuria pe care am trăit-o la începutul Adventului. Acum v-am scris, nu ca să mă laud, ci pentru a vă împărtăşi că Dumnezeu m-a ajutat să-mi ţin promisiunea pe care am făcut-o atunci, aceea de a mă implica în confecţionarea coroanelor de Advent. Încă de la mijlocul lunii noiembrie am fost cu părintele paroh şi cu părintele vicar să aducem brad din pădure. Vremea a fost prielnică şi am putut alege crengile cele mai bogate pentru a confecţiona coroanele cele mai frumoase. După terminarea orelor şi după ce îmi făceam temele pentru a doua zi, mergeam la Sfânta Liturghie şi la sfârşit rămâneam câte două ore pentru a ajuta la confecţionarea coroanelor. Într-adevăr, a fost un efort mai mare din partea mea, dar nu-mi pare rău, dimpotrivă, sunt foarte bucuroasă şi mulţumită ştiind că pe masa unei familii sau a unui bătrân va fi aprinsă o lumânare pe coroană. Sunt mulţumită şi din alt motiv: din banii achiziţionaţi vor fi cumpărate dulciuri şi alimente pentru copiii nevoiaşi. Trebuie să simtă şi ei Crăciunul, nu?
