de pr. Gabriel-Iulian Robu
E prea frumos să fie adevărat, de multe ori ne-am spus în viaţă. E prea frumos la ieslea lui Isus, şi totuşi este atât de adevărat, atât de palpabil şi atât de real. Trăim aceste sentimente când privim ieslea de la Betleem şi pruncuşorul Isus aşezat pe paie. Există atâta bogăţie de sens în imaginea Pruncuşorului!
Fiul Celui Preaînalt nu a venit solemn şi maiestuos pentru a nu ne speria, ci în umilinţa unui trupuşor, pentru a nu ne fi frică de el. Nu a venit în bogăţia palatelor, ci în sărăcia unei iesle, pentru ca el să fie bogăţia noastră. La Betleem, Dumnezeu nu doar ne-a dăruit ceva, ci s-a dăruit pe sine. Dumnezeu s-a umilit, a devenit om, pentru ca şi noi să ne dorim să devenim tot mai mult oameni. A coborât ca să ne spună cât de sus putem fi înălţaţi dacă îl urmăm pe el. Întâlnirea cu acest om-Dumnezeu poate face lumea mai bună, mai umană, mai divină.
Omenirea avea nevoie de acest Mântuitor care să-i arate calea către umanitate. Trăiam închişi într-un orizont care putea fi deschis doar din exterior. Şi iată că de acolo, din ceruri, Fiul lui Dumnezeu vine la noi şi bate la uşa inimii noastre. Însă zăvorul este doar pe interior. Fiecare inimă are o uşă care poate fi deschisă din interior. În aceste zile ale Crăciunului, auzim că cineva bate la uşa inimii noastre. Sfânta Maria l-a născut pe fiul ei, l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei (cf. Lc 2,6-7). În aceste zile, Iosif şi Maria caută găzduire la noi, bat la uşa noastră. Să deschidem cu bucurie. Dumnezeul cerului şi al pământului vrea să locuiască în casele oamenilor. Atât de mult îi iubeşte pe oameni, încât caută prietenia lor, pentru a-i înălţa la comuniunea desăvârşită cu el.
Maria şi Iosif ni-l aduc pe Pruncuşor. Ne aduc pacea şi bucuria Naşterii sfinte. O confirmă evanghelia când relatează că îngerul le-a spus păstorilor: "Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle" (Lc 2,10-12). Isus născut la Betleem este bucuria noastră, Dumnezeu-cu-noi. În el, Pruncuşorul din iesle, vedem că atât de mult a iubit Dumnezeu omul, încât a devenit ceea ce a iubit: a devenit om. Oamenii care simt această iubire şi bunătate a lui Dumnezeu se simt invitaţi să o imite în viaţa lor. Oamenii care primesc darul lui Dumnezeu se simt chemaţi să devină un dar pentru ceilalţi. Acesta este mesajul Crăciunului: să devenim ceea ce vedem la Betleem.
În Isus venit la noi vedem că Dumnezeul nostru îşi ţine promisiunile. Ne-a promis încă de la începuturi (cf. Gen 3,15) că ne va trimite un Mântuitor şi şi-a ţinut cuvântul. Ne-a promis prin profetul Isaia că fecioara va zămisli şi va naşte un fiu (cf. Is 7,14). Şi aşa s-a făcut. A fost prevestit că Mesia va veni, însă umilinţa, iubirea, duioşia cu care ne-a onorat Fiul lui Dumnezeu venit în lume ne-au luat prin surprindere.
Ştiam că ai fost promis, speram că vei veni, dar iubirea ta, Isuse, a întrecut orice aşteptare.
