de pr. Ioan Balan
Am trecut de atâtea ori pe lângă banalul semafor aşezat tăcut la intersecţia drumurilor. Câteodată nici nu l-am luat în seamă, deşi măsoară drept timpul pentru toţi cei de pe stradă: şoferi, biciclişti, pietoni şi motociclişti.
Alteori nu-l prea simpatizăm, deoarece ne face să aşteptăm la rând şi omul modern nu prea are timp de pierdut aşteptând... Ca să nu mai zic că deseori vezi câte un temerar neatent căruia nu-i pasă de culoarea roşie din obrazul semaforului şi atunci încep claxoanele inoportune să strice ritmul vieţii, se aud de îndată fluierăturile şi cuvintele grele ale şoferilor vizibil deranjaţi de obrăznicia trecătorului. Şi semaforul rămâne mut, dar ne arată evantaiul celor trei culori atât de bine ştiute, mereu aceleaşi, cu o exactitate aproape de invidiat: verde (ai dreptul la acces), galben (te invită la atenţie) şi roşu (te obligă să te opreşti).
Am experimentat cu toţii momente în care ar fi trebuit să ne continuăm drumul, pentru că aveam verde, dar am zăbovit prea mult la auzul şoaptelor sirenelor amăgitoare ale lumii ce ne promiteau marea cu sarea şi atunci ne abăteam de la scopul nostru mult râvnit.
Zilnic, culoarea galbenă ne cerea vigilenţă şi atenţie sporită în a face lucruri, în a rezolva adevăratele probleme, în a vorbi cu grijă cu ceilalţi fără a-i strivi, a fi cumpătaţi în gesturi şi priviri; dar ne-am încrezut prea mult în noi şi în puterile noastre limitate şi nu am ţinut cont de semnele vieţii spre atenţie.
Trăim deseori pe fugă, mâncăm pe fugă, învăţăm pe fugă şi toate le facem cu viteză, astfel încât nu mai avem timp de noi, de cei dragi, de Dumnezeu... Şi, în curgerea timpului, uităm să ne oprim. De atâtea şi atâtea ori roşul ne avertizează: opreşte-te din goana zilei, din fuga după nu ştiu ce sau nu ştiu cine, din facerea lucrurilor cu aceeaşi monotonie orbitoare care-ţi fură liniştea somnului şi bucuria răsăritului de soare. Aşa e câteodată, nu vrem să ne oprim, preferăm fuga spre... nicăieri.
Tocmai de aceea, trecătorule, îţi recomand să priveşti cu atenţie sporită semaforul vieţii, observă-i culoarea şi nu te lăsa amăgit nici de valul lumii, nici de viteza cea îmbietoare care-ţi fură viaţa căutând să te înghită, făcând din tine un anonim cu mască de om. Şi nu uita: fixează-ţi bine ochii la culorile semaforului existenţei şi acţionează întocmai după culoarea poruncilor lui Dumnezeu: verde, galben şi roşu.
