Alexandra Căliman, Colegiul Naţional Catolic "Sfântul Iosif" - Bacău
În noaptea rece, blestemată,
Un om plângea însângerat.
Vibram şi eu la a lui soartă,
Cu sufletul îndurerat.
Eram acolo, în gândul lui
Ce visa salvarea firii,
Dobândită printr-un cui,
În numele iubirii.
Nu merita el să moară
Pentru răul ce-i în mine.
Dar dragostea nu se măsoară,
Decât prin faptele divine.
Mă dorea, s-a înjosit,
Voia ca eu să devin mare.
De iubit m-a tot iubit
Şi mă iubeşte-n continuare.
Iată! El învie, îmi dă speranţă
Că mă voi întoarce acasă.
Părtaş fiind la noua viaţă,
Îi voi arăta că-mi pasă.
Îmi pasă de dreptate,
De planul lui de mântuire...
Iar azi aleg cu libertate,
Lui să-i dăruiesc iubire.
De răul vrea să ne separe,
Nu mă tem de astă dată.
Nu poate nimeni să doboare
O iubire adevărată!
