Anul acesta mi-am schimbat şcoala, colegii, profesorii şi chiar mijlocul de transport cu care mă obişnuisem să merg la şcoală. Eram foarte nerăbdătoare să-mi cunosc toate aceste schimbări din viaţa mea. Mi-am cumpărat din timp rechizite, haine şi mi-am zis că totul e pregătit pentru a porni în marea mea descoperire de boboc al clasei a IX-a. Cu o săptămână înainte de începerea şcolii, părintele a anunţat în biserică programul săptămânii, specificând şi programul de spovezi pentru elevii care vor merge în curând la şcoală. Eu nici nu mă gândeam că anunţul e valabil şi pentru mine. Mi-am zis că sunt la liceu şi anunţul este doar pentru cei mai mici. Când a venit ziua pentru spovezi, mama ne-a anunţat să ne pregătim pentru a merge la biserică; eu, evident, am zis că nu mie îmi spune, ci fraţilor mai mici... Doar la insistenţele mamei m-am spovedit şi mă bucur foarte mult că am ascultat-o. Această spovadă mi-a alungat fricile şi emoţiile, iar părintele m-a sfătuit să nu mă despart niciodată de Isus pentru că numai el este forţa mea. (Larisa I.)
