Ştefan A.
În luna august am trecut printr-o mare încercare şi pe care cu greu am depăşit-o, pentru că bunicul meu a plecat la Isus. Am cunoscut un singur bunic, ceilalţi trei au trecut din această lume înainte de a mă naşte. Bunicul a fost pentru mine un prieten şi un învăţător, juca împreună cu mine şah, table, mergeam împreună prin pădure la cules bureţi şi uneori mă lua şi la pescuit. Când era vorba de pescuit, părinţii mei se opuneau, pentru că era un pic riscant, dar, la insistenţele bunicului şi ale mele, cedau. Cu greu am înţeles că noi suntem trecători prin această lume şi că nu moşteneşte nimeni acest pământ. Acum ştiu şi îmi este foarte clar ce se întâmplă cu oamenii care mor şi cum putem să-i ajutăm pe cei dragi ai noştri care au părăsit acest pământ. Aceasta ne-a explicat-o părintele la ora de religie în penultima săptămână din luna octombrie, ştiind că se apropie ziua morţilor. Am rămas surprins cât de emoţionat a fost părintele când ne-a povestit că mama sa a murit în luna aprilie şi se roagă cu speranţă ca într-o zi să o întâlnească în cer. Le-am zis şi eu părinţilor că zilnic am să mă rog pentru cei răposaţi ca să ajungă cât mai curând în cer.
