Anul "Familia Amoris laetitia"

Interviu cu pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, de pr. Adrian Blăjuţă

Printr-o scrisoare adresată preşedinţilor conferinţelor episcopale din întreaga lume, cardinalul Kevin Farell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, anunţa în numele Sfântului Părinte Papa Francisc că "recunoscând valoarea inestimabilă a familiei ca un dar special de la Dumnezeu", se doreşte promovarea unui an special dedicat familiei, care va începe în ziua de 19 martie şi se va sfârşi cu ocazia celei de-a zecea întâlniri mondiale a familiilor, care va avea loc la Roma, în iunie 2022. Legat de acest eveniment, dar şi de situaţia pastorală a familiilor din Dieceza de Iaşi, am discutat cu pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei.

- Părinte, pentru început v-aş ruga să trasaţi câteva coordonate ale pastoraţiei familiei din dieceza noastră.

Familia a fost mereu în atenţia Bisericii, pentru că este voită de Dumnezeu încă din zorii creaţiei şi, ca atare, nu putea să scape grijii noastre, a celor chemaţi cu o chemare specială să o slujim. În dieceza noastră, cel puţin de la data înfiinţării ei, 27 iunie 1884, atât preoţii misionari, cât şi cei indigeni, într-o formă sau alta, s-au preocupat într-un mod evident de binele familiei, care, de altfel, era şi destinatara principală a mesajului creştin.

În mod special, familia îşi capătă un binemeritat loc printre priorităţile pastorale ale Bisericii începând cu Conciliul Vatican II, apoi cu teologia matrimonială dezvoltată de către Sfântul Ioan Paul al II-lea, continuată de Papa Benedict al XVI-lea şi desăvârşită de Papa Francisc, prin celebrarea celor două sinoade de la Roma, dedicate familiei, care s-au concretizat odată cu publicarea exortaţiei apostolice Amoris laetitia. În acest context şi ţinând cont de directivele Sinodului diecezan, din perioada 2001-2004, în dieceza noastră s-a înfiinţat Oficiul pentru Pastoraţia Familiei, o entitate care se ocupă în mod strict cu pastoraţia familiei, oficiu care devine imediat viu şi prezent în mod vizibil în viaţa familiilor din dieceză.

- Spuneţi-ne, concret, cu ce se ocupă Oficiul pentru Pastoraţia Familiei?

Oficiul pentru Pastoraţia Familiei este "mâna lungă" a episcopului în ceea ce priveşte grija faţă de familie. În mod normal, episcopul este primul responsabil de răspândirea cuvântului lui Dumnezeu în dieceza pentru care a fost rânduit să slujească. Dar, pentru că îi este imposibil ca el să le facă pe toate, de-a lungul timpului a luat naştere ceea ce se cheamă "curia diecezană", o serie de oficii cu diverse responsabilităţi, care acţionează în numele şi cu mandat de la episcop. Printre acestea este şi cel care are în vedere familia.

În mod concret, revine Oficiului pentru Pastoraţia Familiei să propună familiilor din dieceză, prin intermediul părinţilor parohi şi decani, anumite proiecte, cursuri, întâlniri, conferinţe, toate cu scopul de a apropia familia de idealul voit de Dumnezeu, de a o menţine în unitate şi iubire şi mereu deschisă spre viaţă şi comuniune.

În acest sens, începând cu luna ianuarie a fiecărui an şi terminând cu luna decembrie, familiile diecezei pot participa la următoarele întâlniri: "Un weekend cu familiile în familie", "Cu familia la Emaus", "Întâlnirea cu persoanele văduve", "Întâlnirea cu familia rănită", "Săptămâna familiei", "Zilele familiei", "Duminica familiei", precum şi la "Exerciţii spirituale pentru familii". La rândul lor, tinerii au posibilitatea să participe la cele şaisprezece ediţii anuale ale cursului pentru logodnici, care au loc în toate cele zece centre decanale ale diecezei.

- Cu 19 martie începe Anul "Familia Amoris laetitia". Ce va schimba sau ce va aduce nou pentru familiile din dieceza noastră această dorinţă a Papei Francisc?

În ceea ce priveşte documentul ca atare, exortaţia apostolică Amoris laetitia, dorinţa Sfântului Părinte este ca aceasta să ajungă în cât mai multe familii, să fie citită, aprofundată şi apoi pusă în practică. În acest sens, în dieceza noastră, am avut bucuria de a organiza în anul 2016 un simpozion legat de exortaţia apostolică Amoris laetitia, cu toţi episcopii şi laicii din România, care au participat în mod activ la cele două sinoade de la Roma, dedicate familiei. Totodată, în dieceza noastră au fost răspândite până în acest moment în jur de 7.000 de exemplare, în 24 de parohii, urmând ca până în iunie 2022 să continuăm să ducem această carte şi în celelalte parohii.

Dacă s-a schimbat sau dacă se schimbă ceva, aceasta se vede mai ales în atitudinea pe care Amoris laetitia ne-o indică nouă ca preoţi în relaţia cu familia, adică o atenţie mai mare, atât pentru familia frumoasă, practicantă, care trăieşte din plin credinţa, cât şi faţă de familiile rănite, care, cel puţin astăzi, tind să prindă contur mai mult decât cele într-o situaţie regulară. Sunt convins că efectele acestei exortaţii le vom putea vedea doar în timp.

- Cum va celebra Dieceza de Iaşi Anul "Familia Amoris laetitia"?

În primul rând, aşa cum am mai spus, vom continua să răspândim textul propriu-zis. Apoi, prin aprofundarea lui la nivel personal, parohial, decanal şi chiar diecezan, cu ocazia diferitelor întâlniri, care oricum au loc la aceste niveluri. Am convingerea că deja preoţii, cunoscând textul, îl propun în diferitele lor predici şi cateheze, rămânând ca noi, ca Oficiu pentru Pastoraţia Familiei, să completăm cu materialele care vor veni dinspre Sfântul Părinte prin intermediul Conferinţei Episcopale.

Trebuie spus că deja credincioşii noştri au auzit de acest document, au auzit că în el sunt lucruri care îi privesc într-un mod cu totul şi cu totul deosebit, mai ales în această zonă a familiei rănite. Sunt atâtea cazuri iregulare astăzi care aşteaptă un răspuns din partea Bisericii. Va trebui să ne apropiem de ele cu milostivirea specifică lui Dumnezeu şi, asemenea lui Isus, Păstorul cel bun, să le pansăm rănile, să încercăm să le vindecăm, iar, acolo unde, canonic vorbind, nu se mai poate face nimic, să încercăm să le găsim totuşi un loc în Biserică, pentru că "nimeni nu poate fi condamnat pentru totdeauna, pentru că aceasta nu este logica evangheliei!" (Amoris laetitia, 297).

- Aşadar, urmează un an interesant, în continuare dedicat familiei şi descoperirii documentului Amoris laetitia. Dar cum îmbinăm această dorinţă a Papei Francisc cu o alta, prin care dedică anul liturgic în curs Sfântului Iosif, iar, la nivelul Diecezei de Iaşi, episcopul Iosif Păuleţ l-a dedicat speranţei creştine.

Este foarte simplu: Sfântul Iosif a fost omul speranţei. Prin modul său de a fi, fără doar şi poate, a dat speranţă Familiei Sfinte de la Nazaret, i-a susţinut pe Isus şi pe Maria în drumul vieţii lor, tocmai de aceea a şi meritat titlul de patron al Bisericii Universale. Apoi, documentul Amoris laetitia este un material pe care Biserica îl pune la dispoziţia familiei creştine ca un document plin de speranţă. Nu întâmplător, pentru familia rănită este un adevărat balsam, pentru tineri, un adevărat ghid, iar pentru familie în general, un fel de magna carta a vieţii de familie.

Cine trăieşte cu adevărat credinţa în cuvântul lui Dumnezeu va găsi în Amoris laetitia un sprijin, de multe ori mângâietor, în Sfântul Iosif, un mijlocitor, şi în speranţă, o virtute de asumat.