de prof. dr. Alois Gherguţ
Adesea ezităm sau refuzăm să răspundem unor solicitări ale semenilor sau unor provocări ale vieţii care ne schimbă obişnuinţele şi tabieturile noastre zilnice, ne modifică rutina şi starea de bine din spaţiul personal. Altfel spus, ne scot din zona de confort pe care o conservăm cu perseverenţă.
Nu trebuie să confundăm zona de confort cu momentele în care ne consumăm micile noastre plăceri relaxante sau anumite secvenţe din programul zilei în care ne odihnim sau ne refacem forţele fizice şi intelectuale. Totul este să nu rămânem captivi în ele.
Izolarea, închiderea şi refugiul în propria lume aduce cu sine scăderea contactelor şi interacţiunilor sociale, plafonarea în propriile percepţii şi credinţe despre lumea din jur, diluarea simţului critic faţă de informaţiile abundente şi derutante din mass-media. Te vulnerabilizează faţă de orice influenţe manipulatoare împachetate în discursuri afectogene vehiculate în spaţiul public. Ieşirea din zona de confort presupune motivaţie şi voinţă, un effort asumat de a-ţi învinge propriile limite şi o cale eficientă de a-ţi creşte încrederea în propria persoană şi de a te dezvolta din punct de vedere emoţional.
Fiecare dintre noi are zona proprie de confort, spaţiul personal sau mediul privat în care se simte confortabil, în siguranţă, relaxat, satisfăcut în compania a numeroase rutine, tabieturi şi activităţi zilnice transformate în automatisme. Toate acestea ne fac să spunem că "ne simţim bine", "avem linişte", "nu vreau să se schimbe nimic", "mă deranjează când cineva îmi perturbă programul/rutina zilnică" etc. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, suntem nevoiţi să ieşim din zona noastră de confort, simţim că nu mai suntem în apele noastre, devenim irascibili, refuzăm schimbările care ne afectează direct, devenim rigizi în relaţiile cu ceilalţi, nu reuşim să răspundem eficient la noile condiţii sau contexte sociale, familiale sau personale apărute în mod spontan. Mai mult, zona de confort devine adesea o barieră greu de trecut în dezvoltarea noastră personală, în sensul că vom avea tendinţa să evităm, să amânăm sau să refuzăm ocazii şi oportunităţi care ne-ar putea aduce mari beneficii în viitor, dar pentru care trebuie să facem un effort suplimentar, să renunţăm la anumite plăceri sau stări efemere de automulţumire.
Pentru un adult, scoaterea lui din zona de confort în care se simte securizat este ca şi cum i-ai lua unui copil jucăria la care ţine cel mai mult. Izolarea noastră în zona de confort ne creează iluzia unei vieţi echilibrate, împlinite, mulţumitoare. De asemenea, organismul nostru, ca orice organism viu, tinde permanent spre o stare de homeostazie, de echilibru funcţional cu un consum minim de energie. În plus, odată cu înaintarea în vârstă, apare şi rezistenţa la schimbare, contribuind astfel la consolidarea zonei noastre de confort.
Scriitorul Roy T. Bennett, autorul cărţii "The light in the heart" ("Lumina din inimă"), spune printre altele: "Nu te minţi singur! Trebuie să fim oneşti cu privire la ceea ce ne dorim şi să ne asumăm riscurile corespunzătoare în loc să ne minţim şi să inventăm scuze pentru a rămâne în zona de confort". Eu aş spune că omul inteligent ştie să se adapteze, înţeleptul ştie să aleagă.
