Prelucrare de pr. Felician Tiba
Şi astăzi, după atâta timp, încă mai recit anumite rugăciuni pe care le-am învăţat când eram mic. Nu ştiu exact contextul în care ni s-au făcut cunoscute, dar sigur nu a fost ceva individual, ci mai degrabă familial.
Ne rugam seară de seară aceleaşi rugăciuni. Le alternam doar cu "Îngerul Domnului" sau "Bucură-te, Regina cerului", în funcţie de timpul liturgic. În rest, după ce ne spălam pe dinţi şi pe picioare, un ritual absolut obligatoriu seară de seară, şi după ce ne uitam la cele câteva minute de emisiune la televizor, de la cel mai mare până la cel mai mic, la marginea patului, în şezut, începeam rugăciunea de seară.
După binecunoscuta rugăciune "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie" şi "Slavă Tatălui", continuam cumva cu câteva întrebări din Catehism, treceam prin poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, adevărurile de credinţă, condiţii pentru o spovadă bună şi pentru primirea cu vrednicie a Sfintei Împărtăşanii, după care încheiam cu Crezul şi câteva rugăciuni scurte închinate anumitor sfinţi. Nu-l uitam pe Sfântul Iosif şi pe Sfinţii Arhangheli, după care, până adormeam, oarecum în linişte, nu ca înainte de rugăciune, mama ne vorbea despre Isus, povestindu-ne anumite pilde pe care mai târziu aveam să le auzim mult mai pe larg la lecturile din biserică.
Cum nu aveam internet şi nici acces la atâtea cărţi religioase care se află astăzi pe piaţă, mama era cateheta prin excelenţă. Ştiu doar că atunci când fraţii au început pregătirea pentru Prima Sfântă Împărtăşanie, erau deja pregătiţi. Şi nici eu nu m-am lăsat mai prejos!
Mama ne-a explicat desfăşurarea Liturghiei din biserică, gesturile pe care le făcea preotul, fiecare imagine sau statuie din biserică şi tot ea ne-a învăţat ce înseamnă cercetarea cugetului. Când nu o ascultam sau mai făceam câte o poznă, ne spunea direct: "Asta să o spui părintelui la spovadă..."
Când am auzit pentru prima dată expresia "Familia, prima biserică", nu am avut nevoie de explicaţii suplimentare, simplu de tot, i-am dat dreptate celui care a spus-o. (Otilia)
