de pr. Iosif Dorcu
În nord-vestul Venezuelei se află al doilea oraş ca mărime al ţării, Maracaibo, situat pe malul lacului cu acelaşi nume. După evenimentul restaurării miraculoase a icoanei de la Chiquinquirá (Columbia) din anul 1586, mai multe sanctuare din America Latină au primit acest titlu "Sfânta Fecioară Maria de la Chiquinquirá".
Aşa se face că şi la Maracaibo se află un asemenea sanctuar. Aici exista o bisericuţă încă din anul 1686, construită de spaniolul Juan de las Nieves Andrade în cinstea Sfântului Ioan al lui Dumnezeu, însă istoria propriu-zisă începe în anul 1709. În ziua de 18 noiembrie a acestui an o femeie în vârstă, care-şi spăla rufele pe malul lacului, a găsit o placă de lemn, purtată de valuri, care era de fapt o copie a icoanei de la Chiquinquirá. A dus-o acasă crezând că o va folosi drept capac pentru vase şi a pus-o pe o masă pe hol. A doua zi dimineaţă a auzit nişte bătăi în uşă ca şi cum cineva ar chema-o. Uitându-se spre tablou, a observat că pe acesta culorile devin din ce în ce mai clare şi răspândesc raze strălucitoare de lumină. Uimită şi speriată, a ieşi în stradă şi a început să strige puternic: "Minune! Minune!" Mulţi vecini au venit să vadă icoana miraculoasă, casa devenind în scurt timp loc de rugăciune. Imediat, autorităţile din Maracaibo au hotărât să transfere icoana în catedrala oraşului cu o procesiune solemnă, dar pe drum a devenit aşa de grea, încât cei ce o purtau nu mai reuşeau să înainteze. Atunci, cineva a zis că probabil Sfânta Fecioară nu vrea ca icoana să fie în catedrală, ci în Biserica "Sfântul Ioan". Cei doi bărbaţi care o purtau au schimbat direcţia şi icoana a revenit la greutatea normală, şi astfel procesiunea a continuat. Imediat au fost consemnate nenumărate miracole în faţa acestei icoane. Sanctuarul se află în centrul oraşului, iar construirea sa a început în anul 1717, pe locul vechii capele, la iniţiativa guvernatorului Guillermo de Roo, însă a ajuns la forma finală, pe care o vedem azi, abia în anul 1941 cu numele complet "Sfânta Fecioară de la Chiquinquirá şi Sfântul Ioan al lui Dumnezeu". La 18 noiembrie 1942, Mons. Marcos Godoy, al treilea episcop de Maracaibo, în prezenţa preşedintelui ţării, Isaías Medina Angarita, şi a mai multor episcopi, a încoronat chipul Mariei şi al pruncului cu două coroane de aur de 18 carate, ambele cântărind în total zece kilograme.
Sanctuarul, în stil neoclasic, impresionează prin cele două turnuri şi cupola, dar în special prin amplasamentul icoanei, deasupra tabernacolului, pe un fond albastru închis. În părţile laterale sunt diferite capele dedicate sfinţilor. Chiar şi băncile bisericii sunt unicate: albe şi ornate cu o mulţime de sculpturi miniaturale.
În faţa bisericii, lateral dreapta, este un parc, iar în mijlocul acestuia în anul 2004 s-a realizat şi a fost amplasat un monument semicircular din marmură albă. În faţa acestui monument înalt de 16 m, format din multe coloane, se află o statuie a Sfintei Fecioarei Maria cu înălţimea de 8 m, pe un piedestal de 7 m. În două nişe şi pe extremităţile mausoleului mai sunt reprezentaţi alţi patru sfinţi.
Sărbătorea de la Maracaibo se celebrează anual cu mare fast la 18 noiembrie.
În ziua de 18 mai 1920, Papa Benedict al XV-lea a ridicat sanctuarul la rang de basilica minor, iar Papa Ioan-Paul al II-lea a celebrat Sfânta Liturghie în faţa acestei icoane la 27 ianuarie 1985.
