de pr. Cristian Diac
Papa Francisc a stabilit Anul Sfântului Iosif începând cu 8 decembrie 2020 până la aceeaşi dată a anului în curs, în amintirea decretului Fericitului Papă Pius al IX-lea, Quemadmodum Deus, semnat cu 150 de ani în urmă, prin care tatăl purtător de grijă al lui Isus era declarat patron al Bisericii Universale.
Printr-o scrisoare apostolică, numită Patris corde ("Cu inimă de tată"), publicată la 8 decembrie 2020, Sfântul Părinte a vrut să pună în centrul atenţiei tuturor figura Sfântului Iosif.
Impulsul pentru reflecţiile sale a venit şi pe fondul pandemiei care a evidenţiat rolul indispensabil al persoanelor obişnuite care nu apar în titlurile ziarelor, dar care "scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre". Indiferent de poziţia lor, ei "pot găsi în Sfântul Iosif omul care trece neobservat, omul prezenţei zilnice, discrete şi ascunse, un mijlocitor, un sprijin şi un ghid în momentele de dificultate", citim în cuprinsul scrisorii apostolice.
Meditând asupra puţinelor menţionări pe care le face Sfântul Evanghelist Matei despre soţul Fecioarei Maria, scrisoarea papei enumeră cele mai importante calităţi şi virtuţi ale omului de prim rang din viaţa lui Isus, Iosif din Nazaret. Astfel, el este prin excelenţă tatăl care îşi investeşte întreaga energie în grija faţă de familia sa, şi de aceea este, pe bună dreptate, un tată iubit atât de Isus şi de Maria, cât şi de toate generaţiile de creştini. El este un tată plin de duioşie, ascultare şi primire, fără să înceteze să fie tot timpul un tată în umbră; este tată muncitor, mereu cu un curaj creativ în acţiunile sale. De grija sa paternă au nevoie Biserica şi fiecare copil al ei în acest timp.
Într-un decret al Penitenţiariei Apostolice de la Roma, emis special pentru Anul Sfântului Iosif, credincioşii sunt îndemnaţi să ceară ajutorul patronului Bisericii Universale pentru a obţine "întărire şi eliberare din gravele suferinţe umane şi sociale" de astăzi. Acelaşi decret precizează cum se poate obţine darul indulgenţei plenare în acest an. În afara celor trei criterii cunoscute: spovada sacramentală, împărtăşania euharistică şi rugăciunea după intenţiile Sfântului Părinte, Penitenţiaria Apostolică mai vorbeşte despre alte cinci forme (vezi insertul alăturat), specifice acestui an. Indulgenţa plenară, afirmă acelaşi decret, este "extinsă îndeosebi la bătrâni, la bolnavi, la cei în agonie şi la toţi cei care, din motive legitime, nu pot să iasă din casă, care cu suflet dezlipit de orice păcat şi cu intenţia de a îndeplini, imediat ce va fi posibil, cele trei condiţii obişnuite, în casa proprie sau acolo unde îi reţine impedimentul, vor recita un act de evlavie în cinstea Sfântului Iosif, întărirea bolnavilor şi patron al morţii bune, oferind cu încredere lui Dumnezeu durerile şi suferinţele propriei vieţi".
1. Celor care vor medita cel puţin 30 de minute rugăciunea Tatăl Nostru sau vor lua parte la o reculegere spirituală de cel puţin o zi care să prevadă o meditaţie despre Sfântul Iosif.
2. Celor care vor face o faptă de milostenie trupească sau sufletească.
3. Pentru recitarea Sfântului Rozariu în familii şi între logodnici, în vederea stimulării unui climat de comuniune, de rugăciune şi de iubire, asemenea celei din Sfânta Familie.
4. Celor care încredinţează zilnic propria activitate ocrotirii Sfântului Iosif, precum şi fiecărui credincios care va invoca prin rugăciuni mijlocirea meşteşugarului din Nazaret, pentru ca acela care este în căutarea unui loc de muncă să poată găsi o ocupaţie, şi locul de muncă al tuturor să fie mai demn.
5. Credincioşilor care vor recita Litaniile către Sfântul Iosif sau vreo altă rugăciune către Sfântul Iosif, pentru alinarea tuturor creştinilor care îndură orice formă de persecuţie.
