de pr. Emil Lucaci
Mă plec, Isuse, până la pământ,
Ca să te întreb ce mă frământă:
"De ce mai vii în grajd din cerul sfânt,
Când lumea azi nu-i blândă şi nici sfântă?"
Şi mi-ai răspuns, din Sfintele Scripturi,
Că-n inimă îl ai pe om mereu,
C-atât l-ai căutat făcând şi-n nori spărturi,
Cum n-ar iubi decât un Dumnezeu.
Şi astăzi Pruncul, cu braţele spre tine
Prin şcoli, pe străzi, parcări şi magazine,
Te roagă dulce: "Ia-mă şi pe mine!
Nu-ţi iau nimic, ci vreau să-ţi fie bine!"
Şi azi Isus, veşnic colindător,
Vrea să le dea la toţi ce le lipseşte,
Bate la uşi, pereţi, bogat şi cerşetor,
Cu vestea: "Nu uitaţi de Tatăl! Vă iubeşte".
Şi iarăşi e Crăciunul, dar... avem timp de El?
Avem atâtea griji şi-acum "valuri de frici",
Dar, oameni, aţi uitat? Avem Emanuel!
E bun stăpân pe vieţi şi e mereu aici!
