Când am făcut o greşeală care m-a întristat, ştiu bine că această întristarea este urmarea infidelităţii mele. Dar credeţi că rămân în această stare? O, nu! [...] Mă grăbesc să spun bunului Dumnezeu: Doamne, ştiu că acest sentiment de întristare l-am meritat, dar mi l-ai trimis din iubire. Îmi pare rău de păcat, dar sunt mulţumită că îţi pot oferi această suferinţă (DE 54-55; DE 3.7.2, în C. Tonnelier, Trăirea zilnică a evangheliei împreună cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. Presa Bună, p. 32).
