• Dumitru Cobzaru (Gherăeşti). Din lunga dv. poezie cu titlul "Noaptea de Crăciun" am selectat două strofe care ni s-au părut mai frumoase şi cu rimă mai bună: "Într-un grajd sărac şi rece / S-a născut micuţul rege / Nu s-a născut într-un palat / Cum se nasc mulţi împăraţi. // Într-un oraş îndepărtat / Betleem numit sărac / S-a născut pruncul Isus / Fiindcă el casă n-a avut".

• Maria-Elena (e-mail). "Am simţit că trebuie să vorbesc cu cineva şi m-am gândit că este cel mai potrivit să vă scriu dv. Sunt conştientă că ar fi fost bine să vă fi trimis ceva care să-i încarce sufletul în mod pozitiv celui care citeşte aceste rânduri, dar poate în următorul e-mail. Sunt într-o grea cumpănă şi mă irită şi mai tare când aud spunându-se: «generaţia din timpul acesta este foarte diferită». Într-o oarecare măsură sunt de acord cu ceea ce se spune, dar nu văd de ce numai generaţia aceasta poartă vina acestei schimbări. Cu ce am greşit eu că fac parte din această generaţie şi de ce oare nu mă înţeleg cu mama sau cu unii profesori, de exemplu? Dacă eu gândesc altfel, nu înseamnă că ideile mele sunt greşite. Nu toată lumea trebuie să adune 2 cu 2 ca să dea 4, ci poate aduna 3 cu 1 sau 1 cu 3, care tot 4 dă. Dacă celălalt nu face aşa cum credem noi că este bine, imediat îl catalogăm şi începem să-i scoatem în evidenţă toate slăbiciunile. Duc o luptă cu mine şi încerc să înţeleg ceea ce mama îmi tot repetă cu privire la viaţă, dar atunci când ajung la şcoală totul se dă peste cap. Colegii au o cu totul altă viziune despre ceea ce se tot osteneşte mama să-mi explice. De multe ori mă întreb de ce unii părinţi nu sunt ca mama sau de ce mama nu este cum sunt mamele colegilor mei, că doar sunt aceeaşi generaţie, nu? Poate o să-mi spuneţi că principalul motiv este că eu sunt catolică şi ceilalţi colegi sunt de alte confesiuni. Da, să zicem că ar fi un posibil motiv, dar aici e altceva decât religia. Toţi vor să fie vedete, să aibă cât mai mulţi bani şi să trăiască fără nicio grijă, să jignească, să umilească şi să trăiască aşa într-o stare euforică. Parcă nimeni nu vrea să se mai sacrifice. Unii dintre colegi spun că vor să fie actori, cântăreţi, să lucreze în spitale etc. Mama este cadru medical şi vine acasă frântă de oboseală. Chiar le-am spus colegilor mei că, atunci când vrei să fii cineva, mai întâi trebuie să munceşti foarte mult. Nu se naşte nimeni medic, istoric, preşedinte etc. Acum nu este suficient să fii doar bun la învăţătură, ci foarte bun. Abia aştept să termin liceul, pentru că sunt foarte dezamăgită de unii colegi."

Am citit cu mare atenţie varietatea de întrebări şi nedumeriri pe care ni le-ai expus. Se observă foarte bine că te simţi atacată sau poate cineva vrea să toarne multă suferinţă peste sufletul tău plăpând şi curat. Nu trebuie să mergi cu gândul la o persoană anume, mai degrabă trebuie să înţelegi că Dumnezeu nu ne trimite întâmplător suferinţa. Poate crezi că el ne iubeşte în glumă, amuzându-se de ceea ce ni se întâmplă. Câteodată el trimite suferinţa pentru a ne maturiza, ca să înţelegem treptat, treptat că nu mai suntem copii. Din întrebările tale reiese multă revoltă, dar şi o sensibilitate care vrea să atingă maturitatea. Puteai s-o faci şi tu pe viteaza şi să bravezi în faţa colegilor cu multă indiferenţă sau, în cel mai rău caz, să fii de acord cu ei. Îţi apreciem mama. Se observă, din cele pe care ni le-ai scris, că te iubeşte foarte mult, te învaţă numai la bine şi vrea ca tu să creşti în "frica" de Dumnezeu care e mai sensibil decât multe mame. Trebuie să laşi iubirea să se adâncească şi mai mult în tine şi să încerci să-ţi provoci bunătatea din tine, pentru că este din belşug. Ai răbdare cu tine în a-ţi manifesta această iubire, iar atunci când ea este înăbuşită de unele persoane, cu siguranţă le vei găsi pe cele potrivite care să o merite din plin. Aşteptăm să ne mai scrii!