Adevărul şi iubirea sunt valori veşnice

de PS Petru Gherghel

La împlinirea celor doi ani de când a fost chemat la cele veşnice, părintele Cornel Cadar, îndrăgostit de Dumnezeu şi de oameni, rămâne mereu prezent, cu imaginea, memoria şi opera lui, alături de noi, cei care l-am avut aproape, l-am iubit şi preţuit, neîncetând să ne ofere, mai departe, din darurile cu care a fost dotat ori pe care le-a acumulat în anii de formare.

S-a bucurat să facă acest lucru cu mare talent, atât prin viu grai, cât şi prin darul scrisului, apelând la noile mijloace de comunicare, de care el se îndrăgostise şi de care a ştiut să se folosească, pentru a fi mai aproape de noi şi de interlocutorii săi.

Mă bucur că-mi este dată posibilitatea să evoc şi să aduc în atenţia şi memoria noastră portretul viu al confratelui nostru Cornel Cadar, un adevărat prieten şi martor, un tânăr, un seminarist şi îndeosebi un preot, dedicat trup şi suflet vestirii evangheliei prin întreaga sa viaţă şi activitate. Ne-a întristat mult că această sfântă misiune s-a oprit prea devreme din cauza unei suferinţe necruţătoare ce l-a făcut să se despartă de noi în ziua de 25 decembrie 2019, chiar în sărbătoarea Naşterii Pruncului divin, a lui Cristos, Cuvântul veşnic, Prietenul cel veşnic al său şi al nostru.

Ne gândim la darul spiritual al cuvântărilor şi al predicilor, operă ce îi ţine locul şi îl face activ în continuare printre noi toţi, care l-am cunoscut şi l-am ascultat în atâtea ocazii sfinte şi prieteneşti; ne referim la tot ce a publicat, la emisiunile ce pot fi ascultate pe undele radio, la moştenirea revistei "Lumina creştinului " cu tot trustul "Presa Bună".

Deşi pentru unii, care nu avuseseră ocazia să-l întâlnească şi să-l cunoască nemijlocit, părea mai auster şi cumva distant, el găsea căile cele mai potrivite şi adecvate, plăcute şi serioase pentru un dialog cuceritor şi carismatic în comunicarea socială.

Chiar dacă a trecut un anumit timp de când a fost chemat la Domnul, el a rămas viu între noi, nu numai cu imaginea sa plăcută şi fermecătoare, ci şi cu tot sufletul şi iubirea lui întipărită viu în scrierile sale. Am pierdut, trupeşte vorbind, un frate şi un confrate, dar am primit şi am moştenit un amplu şi bogat tezaur de valori: de la cele omeneşti şi tinereşti la bogăţia darurilor prieteneşti şi sufleteşti. Acestea nu s-au limitat la un grup restrâns de persoane, colegi sau confraţi preoţi, ci la toţi cei care au avut bucuria să-l cunoască, acolo pe unde prietenul, colegul şi preotul Cornel a avut sfânta şi fericita ocazie să ajungă şi să lase cu adevărat urme de neşters.

Mă bucur că mi-a fost dat să-l întâlnesc şi să încep să-l cunosc chiar din primii ani de Seminar, unde a ales să primească o formare umană, intelectuală şi spirituală integrală, fiind un exemplu de seriozitate, un educator înnăscut şi un sfătuitor de excepţie. Lucrând în cadrul parohiei centrale a diecezei, precum şi în Curia episcopală, a fost consilier în problemele legate de mass-media, meritându-şi îndeosebi funcţia de purtător de cuvânt al Episcopiei de Iaşi în toate problemele strategice, în relaţia cu autorităţile civile şi, desigur, în raport cu celelalte culte din Iaşi.

El rămâne să consilieze mai departe prin tot ceea ce ne-a transmis şi ne-a lăsat în scris, inspirând perspective de comunicare a cuvântului lui Dumnezeu.