Prelucrare de pr. Felician Tiba
"Adventul începe cu prima duminică din Advent! Ce-i aşa de greu?" N-o să uit niciodată această afirmaţie pe care a făcut-o părintele vicar atunci când, la o predică, m-a întrebat când începe Adventul.
Dacă Adventul începea în prima duminică din Postul Mare sau în mijlocul verii, ce conta? Pentru mine era indiferent, putea să înceapă când voia.
Doar că în mintea mea era o mare confuzie. Am crezut mereu că Adventul e o persoană, o persoană care vine cu patru duminici înainte de Crăciun şi care îi observă pe copii dacă sunt cuminţi, pentru a le aduce sau nu daruri. Şi cum eu eram copil, mi-aş fi dorit ca Adventul sau chiar Moş Crăciun să vină mereu în timpul anului. Cui nu i-ar fi plăcut?!
După ce părintele mi-a spus că "Adventul începe cu prima duminică din Advent!", am venit acasă şi am avut o discuţie "matură" cu mama.
Mai întâi a ascultat varianta mea, apoi, după ce mi-a spus să iau loc, a început să-mi vorbească despre Advent şi rolul lui, despre cum ne pregăteşte pentru Crăciun, atunci când sărbătorim naşterea Mântuitorului. Mai mult, cu privire la Crăciun, mi-a spus, dacă e posibil, să încerc să nu mai spun că la Crăciun vine Moş Crăciun, vine şi el, dacă sunt cuminte, dar la Crăciun sărbătorim naşterea lui Isus în ieslea din Betleem. În realitate, darul cel mai mare nu îl aduce Moş Crăciun, ci darul este Isus însuşi, Fiul lui Dumnezeu, copilul care se naşte la Betleem. De asta trebuie să fiu cuminte, că se naşte Isus, nu că vine Moş Crăciun. Dumnezeu nu vrea să fim obraznici, adică păcătoşi, ci cuminţi, adică sfinţi. Dar m-a asigurat că despre aceasta o să-mi mai vorbească după ce mai cresc puţin... (Leonard)
