Dăruirea de sine
de pr. Felix Roca
Un tânăr creştin nu poate să se ridice, să ajungă la înălţimea chemării lui Dumnezeu, dacă nu descoperă şi nu trăieşte valoarea dăruirii de sine în mod gratuit.
Lumea în care trăim şi, din păcate, chiar şi şcoala privilegiază competiţia şi comparaţia. Lucrul acesta face ca în mintea multor copii şi tineri să se sedimenteze convingerea că sunt valoroşi, că sunt cineva, doar dacă sunt mai performanţi decât alţii. Într-o astfel de logică nu este loc pentru dăruire, gratuitate, generozitate etc. Ce înseamnă a dărui? Poţi oferi ceva în mod gratuit, fără a aştepta o recompensă? Ce sens are să nu aştept ceva în schimb pentru acţiunile mele bune? E posibil să ofer ceva gratuit? Toate aceste întrebări se zvârcolesc în mintea tinerilor care încearcă să urmeze învăţătura lui Cristos, dar sunt presaţi de o mentalitate atât de utilitaristă.
Pentru a înţelege valoarea imensă a dăruirii gratuite de sine, este bine să ne reamintim că viaţa este dar al lui Dumnezeu, aşa cum avertizează Sfântul Paul: "Ce ai ce nu ai primit?" (1Cor 4,7). Tocmai pentru că este un dar imens al lui Dumnezeu, existenţa nu poate fi considerată o simplă posesie sau o proprietate privată. Tocmai de aceea, atunci când i-a trimis pe apostoli să răspândească evanghelia, pentru ca împărăţia lui să se propage prin gesturi de iubire gratuită, Isus i-a îndemnat: "În dar aţi primit, în dar să daţi" (Mt 10,8). Sfântul apostol Paul înţelege foarte bine acest lucru şi de aceea ne asigură: "Este mai mare fericire a da decât a primi" (Fap 20,35).
A dărui înseamnă a oferi în mod gratuit, fără a aştepta răsplată, fără a crea datorii, fără reciprocitate. Darul nu este autentic dacă nu este gratuit. Esenţa creştinismului constă în vestirea iubirii care învinge moartea, dar a unei iubiri gratuite, numite "har". Harul este o favoare a lui Dumnezeu, o bunăvoinţă, un gest de iubire care nu este meritat: este iubire gratuită. Omul poate să primească harul lui Dumnezeu, să fie recunoscător, dar niciodată nu va putea să îl merite, fiindcă Dumnezeu nu îl oferă ca o răsplată sau ca o consecinţă a unor fapte bune, ci din imensa sa bunătate. Nici măcar nu aşteaptă ceva în schimb! Dumnezeu nu ne spune: "Îţi dau ceva pentru ca tu să îmi oferi ceva în schimb". Însă aşteaptă de la noi să dăruim mai departe ceea ce am primit de la el: "Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi... Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu" (In 15,9.12). Astfel, Dumnezeu ne spune: nu îţi dăruiesc pentru ca tu să îmi dai înapoi, ci pentru ca tu să dăruieşti mai departe celor din jurul tău.
Pentru a intra în această logică a dăruirii şi a gratuităţii, este nevoie să învăţăm să primim darurile lui Dumnezeu şi să fim recunoscători pentru ele. Recunoştinţa este aceea care ne dăruieşte forţa de a nu ţine pentru noi ceea ce am primit, ci, dimpotrivă, de a dărui celor care au cea mai mare nevoie. În felul acesta, învingem orice ispită a mândriei, a egoismului, a narcisismului, a interesului etc. şi devenim bogaţi, deoarece "nu este bogat cel care are multe, ci acela care dăruieşte mult", spunea Erich Fromm.
Cât de mult bine facem atunci când dăruim din toată inima timpul, talanţii, resursele, capacităţile, trăirile noastre, fără să aşteptăm ceva în schimb, ştiind că Dumnezeu nu va întârzia să umple inima noastră de bucurie şi mulţumire: "Bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri" (Lc 10,20).
