de pr. Iosif Dorcu
La doar 10 km de Bari se află Bazilica pontificală "Madonna del Pozzo" (Sfânta Fecioară Maria din Fântână).
Istoria sanctuarului începe în anul 1705. Preotul Domenico Tanzella suferea de mult timp de o boală incurabilă. În luna august i-a apărut Sfânta Fecioară şi i-a promis vindecarea, dacă va bea apă din fântâna numită "Sfânta Maria". Cei din familie, fiind informaţi despre această viziune, au alergat şi au adus bolnavului apă. După ce a băut, s-a vindecat imediat. Câteva zile mai târziu, mai exact la 30 august 1705, preotul a dorit să înţeleagă de ce această apă era aşa de importantă pentru Maica Domnului şi a plecat spre fântână împreună cu fratele său, Lorenzo, şi cu alţi doi prieteni. Ajunşi aici, au coborât pe o scară, fântâna având foarte puţină apă. Coborând cu greutate, au scăpat lumânarea pe care o aveau. Aceasta a căzut la nivelul apei, dar a continuat să ardă. Ajungând mai jos, la un moment dat au văzut pe partea sudică o frumoasă imagine a Mariei, în stil bizantin, care parcă le zâmbea. După ce s-a rugat puţin, preotul Tanzella a decis să o dezlipească de pe peretele fântânii şi să o expună venerării credincioşilor, într-o capelă recent construită în cinstea Sfântului Laurenţiu. Amplasată aici, icoana a început să săvârşească numeroase minuni. Vestea s-a răspândit cu repeziciune în toată regiunea Bari.
În anul 1714, la propunerea Mariei, preotul Tanzella oferă spre îngrijire capela şi icoana Fraţilor Minori Desculţi. Aceşti călugări vor începe, în anul 1738, construirea unui convent şi a marii bazilici care va fi inaugurată la 27 august 1778. Celebra imagine a fost aşezată deasupra tabernacolului, fiind evidenţiată de lumini speciale şi de o ramă aurită, ţinută în mâini de doi îngeri.
În anul 1850, au fost prezentate la Sfântul Scaun câteva dintre cele mai răsunătoare miracole întâmplate aici, pentru a cere aprobarea încoronării icoanei. Papa Pius al IX-lea răspunde afirmativ şi la 20 mai 1852 îl delegă pe cardinalul Mario Mattei. Prelatul, în prezenţa unei mari mulţimi, a aşezat cele două coroane pe capul Mariei şi pe cel al Pruncului.
Ulterior, s-a solicitat de mai multe ori la Roma ca Sfânta Fecioară de la Capurso să fie declarată patroană a oraşului, iar răspunsul a venit din partea Papei Pius al XII-lea la 12 februarie 1954. Solemnitatea declarării oficiale a acestui patronaj a fost la 20 mai 1954, când se împlineau 102 ani de la încoronarea icoanei. La finalul celebrării, primarul Francesco Cardone, după un impresionant discurs, a oferit Fecioarei o inimă de argint, simbol al iubirii fiecărui locuitor al oraşului pentru Maria. La aniversarea marcată la 8 decembrie 2014, arhiepiscopul de Bari-Bitonto, Mons. Francesco Cacucci, a oferit oraşului Capurso titlul de Civitas Mariae ("Oraşul Mariei").
Regele Ferdinand al II-lea al celor două Sicilii, mare devot al acestei imagini, a declarat, la 20 mai 1850, sanctuarul bazilică regală.
Interiorul bazilicii este excepţional de frumos şi bine armonizat, mai ales marmura multicoloră: albă, aurie, verde sau brună. Până în 1853 puteau fi admirate zece mari picturi, care reprezentau cele mai vestite minuni petrecute aici, dar în acel an a fost construită o capelă deasupra fântânii miraculoase şi aceste medalioane au fost transferate pe pereţii acestei capele.
Tot în anul 1853, sanctuarul a fost declarat Basilica minor, dar afiliată la Bazilica din Lateran, primind aceleaşi privilegii şi indulgenţe, motiv pentru care se mai numeşte bazilică pontificală.
