O altă figură importantă pentru catolicii din Basarabia, precum şi pentru cei din Bucovina este cea a părintelui Bernhard Leibham, născut la 19 august 1876 în satul Mihailovka, din regiunea Odessa, Ucraina.
Şi-a început studiile la liceul de băieţi şi Seminarul din Saratov, fiind hirotonit preot la 30 decembrie 1901 de către episcopul de Tiraspol, Anton Johann Zerr. La 28 ianuarie 1902 a fost numit vicar în Parohia Baden (azi, satul Oceretîvka, raionul Razdelna, regiunea Odesa, Ucraina), devenind, începând cu ziua de 5 mai, administrator al aceleiaşi parohii.
La 28 februarie 1911 a fost numit paroh al comunităţii catolice din Crasna, în Basarabia, care, după numărul de credincioşi, era cea mai mare din spaţiul dintre Prut şi Nistru. În această parohie, în anul 1921, în prezenţa episcopului de Tiraspol, Iosif Kessler, a episcopului de Iaşi, Alexandru Th. Cisar, şi a delegatului nunţiaturii, Paul Magyary, a avut loc, la 6 septembrie, luarea în primire a parohiilor din Basarabia, trecute în componenţa Diecezei de Iaşi. Tocmai pr. Bernhard Leibham a fost cel care l-a întâmpinat pe episcopul de Iaşi la sosirea acestuia în Basarabia, însoţindu-l apoi în alte parohii basarabene. Tot el a fost cel care l-a întâmpinat şi pe episcopul Cisar în vizita acestuia la Emmental - altă comunitate catolică din sudul Basarabiei - în anul 1924, iar pentru episcopul Mihai Robu, la vizita acestuia în Crasna în anul 1927, a organizat o întâmpinare "cu călăreţi şi trăsuri". A fost în aproape toate vizitele pastorale ale episcopului Robu în Basarabia un însoţitor al acestuia în parohiile dintre Prut şi Nistru.
S-a îngrijit îndeaproape de viaţa de credinţă a enoriaşilor din Crasna, organizând pentru aceştia misiuni populare. Cu ocazia celor din anul 1922, graţie eforturilor sale, în parohie au fost înfiinţate Societatea Mamelor Creştine - episcopul Alexandru Theodor Cisar numindu-l în calitate de conducător pe pr. Bernhard Leibham - şi Congregaţia Mariană pentru Fete, pusă sub patronajul Sfintei Agneza, având drept sărbătoare patronală solemnitatea Adormirea Maicii Domnului. Din anul 1929 a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Consiliului Parohiei "Sfântul Iosif" din Crasna. Tot aici s-a îngrijit şi de biserică, pentru care a comandat în anul 1933, în Italia, o Pieta, ajunsă în localitate în luna noiembrie a aceluiaşi an.
Pe lângă misiunea de paroh de Crasna s-a îngrijit şi de Parohia din Cetatea Albă, în anul 1929 rugându-l pe episcopul Mihai Robu să-i trimită ornamentele pentru capela din această localitate. Nu mai mică a fost grija sa şi pentru Seminarul din Iaşi, dovadă fiind sumele cu care Parohia Crasna a contribuit la susţinerea acestuia. Considerăm că nu în zadar episcopul Mihai Robu îl caracteriza, în relatarea adresată Sfântului Scaun, drept un preot "învăţat, pios, integru, prudent, zelos pentru suflete, neumblând după avere".
La 4 septembrie 1934, de la Chişinău, pr. Bernhard Leibham i-a scris episcopului Mihai Robu, informându-l că, "drept urmare a dificultăţilor şi neplăcerilor în Parohia Crasna", se simţea obligat, "de dragul păcii", să-şi dea demisia din funcţia de paroh. Demisia i-a fost acceptată de episcopul de Iaşi la 12 decembrie 1934, pr. Bernhard Leibham încheindu-şi păstorirea la Crasna şi activitatea în Basarabia.
După această dată a activat la Stulpicani - pe atunci în judeţul Câmpulung -, apoi la Iacobeni, iar de la 1 ianuarie 1941, la Vatra Dornei. În acelaşi an a fost transferat la Câmpulung Moldovenesc, însă pentru scurt timp, întrucât s-a pensionat şi s-a retras la Vatra Dornei, ocupând iarăşi funcţia de paroh, întrucât nu exista alt preot disponibil. În anul 1944 a plecat în Germania, după care nu mai avem nicio informaţie despre el.
